Extras din curs

5.1 Introducere

- Parametrii care pun în evidenţă calitatea semnalului obţinut la ieşirea unui radioreceptor sunt:

- raportul semnal-zgomot;

- fidelitatea; în definirea acestui parametru un loc important revine factorului de distorsiuni neliniare.

- Raportul semnal-zgomot, definit la intrare, scoate în evidenţă faptul că la intrarea radioreceptorului semnalul util este însoţit de o seamă de perturbaţii:

- semnale nedorite

- zgomote.

- Cea mai mare parte a acestor perturbaţii sunt eliminate datorită selectivităţii. Rămâne o mică parte care va influenţa calitatea semnalului livrat la ieşire.

- In cursul prelucrării semnalului se adaugă alte zgomote provenite din procesul de funcţionare al radioreceptorului: zgomotele interne.

- Totodată semnalul poate fi prelucrat neliniar astfel încât apar noi componente - distorsiunile neliniare.

- Perturbaţiile interne reprezintă un factor care constituie o limită în mărirea sensibilităţii radioreceptorului.

- Ele intervin în definirea sensibilităţii limitate de zgomot.

- La măsurarea distorsiunilor neliniare nu se poate elimina zgomotul ce însoţeşte semnalul. Acesta va altera într-o oarecare măsură rezultatele.

- Din acest motiv un coeficient mai potrivit pentru a aprecia fidelitatea este raportul semnal/zgomot plus distorsiunile neliniare: SINAD.

- De precizat că distorsiunile neliniare pot apărea atât la emisie ca şi la recepţie.

- In radiodifuziune, unde există un număr mic de radioemiţătoare (faţă de numărul de radioreceptoare) se poate acţiona în aşa fel încât contribuţia secţiunii de emisie să fie neglijabilă. In alte cazuri distorsiunile datorate acestui echipament pot avea o pondere mai mare.

- In cele ce urmează se va începe cu o analiză a zgomotului finalizând-o prin evidenţierea relaţiei ce există între sensibilitatea limitată de zgomot şi factorul de zgomot al radioreceptoarelor. In a doua parte se vor analiza câteva dintre cauzele care duc la apariţia distorsiunilor neliniare.

5.2 Zgomotul şi recepţia semnalelor radio

5.2.1 Aspecte generale

- Aşa cum s-a remarcat mai sus, după locul unde sunt generate perturbaţiile care afectează semnalul livrat la ieşire, se disting:

- perturbaţii externe.

- perturbaţii interne.

- După structură perturbaţiile externe care însoţesc semnalul util la intrarea unui radioreceptor pot fi:

- perturbaţii de impulsuri;

- zgomote de fluctuaţii;

- semnale radio.

- Dacă se are în vedere sursa perturbaţiilor externe acestea pot fi:

- perturbaţii industriale (procese);

- perturbaţii atmosferice (fenomene);

- perturbaţii cosmice (fenomene);

- perturbaţii datorate agitaţiei termice a unor particule încărcate;

- perturbaţii provenite de la alte sisteme de radiocomunicaţii.

- Ponderea diverselor perturbaţii depinde de frecvenţa de lucru;

- O ultimă clasificare importantă ţine seama de domeniul de frecvenţă în care acţionează perturbaţiile:

- perturbaţii situate în banda de lucru a radioreceptorului;

- perturbaţii situate în afara benzii.

- Perturbaţiile din afara benzii sunt, în cea mai mare măsură, eliminate prin procesul de filtrare. Cum filtrul este, de regulă, distribuit pe mai multe etaje, este posibil ca unele dintre perturbaţiile menţionate să ajungă la etaje active care lucrează în regim neliniar şi să producă efecte nedorite în banda semnalului util (intermodulaţii, interferenţe etc).

- În consecinţă este important să se evalueze selectivitatea care trebuie realizată de primele etaje pentru a obţine performanţele dorite în condiţii reale de lucru.