Convertoare Electromagnetice

Maşinile asincrone sunt folosite în acţionările electrice din ce în ce mai mult datorită construcţiei robuste şi fiabilităţii ridicate în exploatare. Maşina asincronă poate funcţiona ca motor, generator sau frână, însă regimul de bază îl reprezintă cel de motor asincron trifazat.

Părţi componente de bază

Din punct de vedere constructiv, masina asincronă este mai simplă şi mai robustă decât celelalte tipuri de maşini electrice, fiind compusă din: stator - parte fixă cu rol de inductor, rotor - parte mobilă cu rol de indus şi elemente constructive auxiliare.

Statorul cuprinde următoarele elemente principale: carcasa, miezul feromagnetic şi înfăşurarea inductoare.

Rotorul este format din: arbore, miezul feromagnetic şi înfăşurare. După tipul înfăşurării distingem, rotor în scurtcircuit sau bobinat, în care caz rotorul este prevăzut cu inele colectoare la care se leagă capetele înfăşurării.

Părţile constructive auxiliare sunt scuturile - cu rol de închidere a maşinii, ventilatorlul cu rol de răcire, etc.

Construcţia maşinii asincrone este influenţată de tipul de protecţie, de condiţiile de funcţionare şi de valorile impuse pentru caracteristicile de funcţionare şi de pornire.

Mişcarea rotorului în interiorul statorului este asigurată de un spaţiu cu aer numit întrefier, locul transformărilor energetice din maşină.

2.1.1. Părţile componente ale statorului

Carcasa are rol de suport al miezului feromagnetic şi al înfăşurării inductoare, prin intermediul căreia maşina se fixează pe placa de fundaţie. Ea se poate executa în mai multe variante:

- turnată din fontă - pentru un număr mare de maşini;

- în construcţie sudată, din oţel pentru un număr redus de bucăţi, cât şi in cazul maşinilor cu solicitări mecanice mari.

Ca dezavantaje ale carcaselor turnate se pot menţiona: greutatea mai mare cu aproximativ 30% decât a celor sudate (grosimi de pereţi mai mari şi mai neuniforme), posibilitatea apariţiei rebuturilor în procesul turnării.

Din punct de vedere mecanic, carcasa este supusă eforturilor de încovoiere şi torsiune, cât şi vibraţiilor. Pentru creşterea eficacităţii sistemului de răcire, în funcţie de tipul constructiv şi de protecţie al maşinii, carcasele se prevăd cu ferestre de acces pentru aerul de răcire.

Miezul feromagnetic al statorului este parcurs de un câmp magnetic variabil în timp şi de aceea se realizează din tablă silicioasă laminată la rece

cu cristale neorientate, izolate cu lac sau cu oxizi, de grosime 0,5 mm. In figura 2.3 este reprezentat un miez magetic compact pentru stator, varianta care asigură o lungime mică a maşinii şi consolidare macanică bună.