Energie. Economie.Ecologie

Consideraţii generale

Fizicianul francez J.V. Poncelet, încă din anul 1826, a stabilit şi introdus pentru prima dată termenul de energie, care provine din cuvântul din limba greacă – energeia, ce înseamnă mişcare, în sensul puterii care determină mişcarea. De fapt, noţiunea de energie face referire la anumite forme ale acesteia (forţă, lumină, căldură etc.), care constituie însă aspecte diferite de manifestare a aceleiaşi entităţi fundamentale a Universului şi care se manifestă sub două forme esenţiale şi anume: substanţă şi câmp de forţe. Fizicianul german Albert Einstein, laureat al premiului Nobel în anul 1921, unul dintre cei mai mari fizicieni ai secolului al XX - lea, prin celebra şi cunoscuta sa relaţie E = m • c2, a demonstrat legătura sau identitatea dintre materie şi energie [24], [25].

În mod curent, atunci când se vorbeşte despre consumul de energie, se descrie de fapt un proces de conversie a energiei în lucru mecanic (energie mecanică) sau în alte forme de energie. Astfel, în cursul acestui proces, o parte din energia utilă este transformată, pe lângă energie mecanică (lucru mecanic), şi în alte forme de energie, cum ar fi: energie radiantă (lumină), energie termică (căldură), energie electrică (electri-citate) şi energie chimică (acumulată în diferite corpuri combustibile şi care, asociate cu un comburant, cum ar fi, de exemplu, oxigenul din aer, se produce fenomenul de ardere al acestora, degajându-se căldură şi lumină), reflectând în felul acesta componenta disipativă a procesului de conversie.

Referitor la purtătorul de energie sau agentul energetic, acesta este reprezentat, de regulă, fie de un sistem fizic, fie de un sistem chimic care posedă energie sau care, prin diverse transformări, este capabil să acumu-leze, să transmită sau să cedeze energie. În principiu, cei mai folosiţi purtători de energie sunt următorii: combustibilii (purtători de energie chimică), aburul sau apa fierbinte (purtători de energie termică), fluide sub presiune, cu energie cinetică sau potenţială (purtători de energie mecanică), materiale fisionabile sau fuzionabile (purtători de energie nucleară) şi alţii.

Figura 1.1 Sursele potenţiale de energie

În ceea ce priveşte sursele de energie atât de necesare diferitelor activităţi complexe desfăşurate de oameni, acestea se găsesc în natură, sub o mare diversitate, la ora actuală fiind utilizate numai o parte din cele existente. Pe baza genezei lor, sursele potenţiale de energie cunoscute şi parţial utilizate până la ora actuală sunt prezentate sintetic în Figura 1.1 [8],[9],[17].