Energie. Economie.Ecologie

Curs
8/10 (1 vot)
Domeniu: Electrotehnică
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 45 în total
Cuvinte : 10741
Mărime: 1.45MB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Georgesc

Extras din document

Consideraţii generale

Fizicianul francez J.V. Poncelet, încă din anul 1826, a stabilit şi introdus pentru prima dată termenul de energie, care provine din cuvântul din limba greacă – energeia, ce înseamnă mişcare, în sensul puterii care determină mişcarea. De fapt, noţiunea de energie face referire la anumite forme ale acesteia (forţă, lumină, căldură etc.), care constituie însă aspecte diferite de manifestare a aceleiaşi entităţi fundamentale a Universului şi care se manifestă sub două forme esenţiale şi anume: substanţă şi câmp de forţe. Fizicianul german Albert Einstein, laureat al premiului Nobel în anul 1921, unul dintre cei mai mari fizicieni ai secolului al XX - lea, prin celebra şi cunoscuta sa relaţie E = m • c2, a demonstrat legătura sau identitatea dintre materie şi energie [24], [25].

În mod curent, atunci când se vorbeşte despre consumul de energie, se descrie de fapt un proces de conversie a energiei în lucru mecanic (energie mecanică) sau în alte forme de energie. Astfel, în cursul acestui proces, o parte din energia utilă este transformată, pe lângă energie mecanică (lucru mecanic), şi în alte forme de energie, cum ar fi: energie radiantă (lumină), energie termică (căldură), energie electrică (electri-citate) şi energie chimică (acumulată în diferite corpuri combustibile şi care, asociate cu un comburant, cum ar fi, de exemplu, oxigenul din aer, se produce fenomenul de ardere al acestora, degajându-se căldură şi lumină), reflectând în felul acesta componenta disipativă a procesului de conversie.

Referitor la purtătorul de energie sau agentul energetic, acesta este reprezentat, de regulă, fie de un sistem fizic, fie de un sistem chimic care posedă energie sau care, prin diverse transformări, este capabil să acumu-leze, să transmită sau să cedeze energie. În principiu, cei mai folosiţi purtători de energie sunt următorii: combustibilii (purtători de energie chimică), aburul sau apa fierbinte (purtători de energie termică), fluide sub presiune, cu energie cinetică sau potenţială (purtători de energie mecanică), materiale fisionabile sau fuzionabile (purtători de energie nucleară) şi alţii.

Figura 1.1 Sursele potenţiale de energie

În ceea ce priveşte sursele de energie atât de necesare diferitelor activităţi complexe desfăşurate de oameni, acestea se găsesc în natură, sub o mare diversitate, la ora actuală fiind utilizate numai o parte din cele existente. Pe baza genezei lor, sursele potenţiale de energie cunoscute şi parţial utilizate până la ora actuală sunt prezentate sintetic în Figura 1.1 [8],[9],[17].

Preview document

Energie. Economie.Ecologie - Pagina 1
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 2
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 3
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 4
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 5
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 6
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 7
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 8
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 9
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 10
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 11
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 12
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 13
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 14
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 15
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 16
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 17
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 18
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 19
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 20
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 21
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 22
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 23
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 24
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 25
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 26
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 27
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 28
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 29
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 30
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 31
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 32
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 33
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 34
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 35
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 36
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 37
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 38
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 39
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 40
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 41
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 42
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 43
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 44
Energie. Economie.Ecologie - Pagina 45

Conținut arhivă zip

  • Energie. Economie.Ecologie.doc

Alții au mai descărcat și

Luminotehnica

1) Definiți radiația electromagnetică. Radiaţia electromagnetică reprezintă emisia și propagarea în spațiu a unor particule însoțite de un...

Studiul Antenelor Simetrice și Nesimetrice

Dipolul simetric se compune din douã conductoare simetrice situate de-a lungul unei axe la distantã relativ micã între ele (fig. 3.1). La capetele...

Antene Speciale

4.1. Antena canal de undã 4.1.1. Prezentarea antenei Datoritã avantajelor pe care le prezintã, antenele canal de undã au cãpãtat o largã...

Structura și Clasificarea Undelor Electromagnetice

Undele electromagnetice a cãror frecventa este cuprinsa între limitele 10-3 Hz si 1016 Hz se numesc unde radio. Aceste limite pot fi exprimate si...

Comunicatii de Date - Curs VII

INTRODUCERE ÎN COMUNICATII DE DATE: SCHEMA BLOC A SISTEMULUI DE COMUNICATII DE DATE, DESCRIERE, FUNCTIILE ELEMENTELOR, EXPLICAREA FUNCTIONARII PE...

Fibre Optice

Propagarea luminii în fibra optica Legile optice permit descrierea reflexiei totale la suprafata de separatie dintre miez-învelis a fibrei...

Rețele de Comunicații

Reteaua în arbore (retea radiala) Centrele de comutatie C sunt interconectate într-un sistem arbore cu mai multe nivele (fig. 5.3.). Se observa...

Propagarea Undelor Ionosferice

Prin ionosferã se înþelege acel domeniu ionizat al atmosferei care se aflã la înãlþimi mai mari de 60 km faþã de suprafaþa Pãmântului. Fenomenul...

Ai nevoie de altceva?

''