Măsurări Electrice

CAPITOLUL I

ARHITECTURA SISTEMELOR

DE MĂSURARE

1.1. INTRODUCERE

1.1.1. Scurt istoric

Măsurarea a permis omului să avanseze neîncetat pe calea

cunoaşterii, fiind principalul criteriu al adevărului în verificarea

ipotezelor sale.

Perfecţionarea mijloacelor de măsurare a făcut posibile noi şi

noi descoperiri în tehnică şi ştiinţă, care, la rândul lor, s-au reflectat în

mod direct asupra realizării unor mijloace de măsurare din ce în ce mai

precise, mai rapide, mai flexibile. Astfel, ca o reacţie în lanţ, dezvoltarea

măsurărilor şi dezvoltarea diferitelor ştiinţe şi tehnologii, s-au stimulat

reciproc în beneficiul progresului şi civilizaţiei.

Dacă, în trecut, în cea mai mare parte, măsurările erau

concentrate în laboratoarele de cercetare şi în standurile de încercări,

constatăm că, în ultimele decenii ale secolului nostru, măsurările au

invadat domeniul industrial şi joacă un rol activ în producţie.

Măsurările au preluat sarcini multiple în domeniul industrial: de

la controlul calităţii produselor finite la controlul parametrilor de

funcţionare ai instalaţiilor industriale, de la optimizarea funcţionării

unui ansamblu industrial la creşterea securităţii în funcţionare a

sistemului.

Măsurările condiţionează dezvoltarea noilor tehnologii.

Dezvoltarea măsurărilor în sensul creşterii continue a numărului

de parametri măsuraţi şi a calităţii măsurărilor (exactitate, viteză etc.) a

fost şi este puternic influenţată de dezvoltarea electronicii şi a

informaticii.

Dezvoltarea foarte rapidă a acestora în ultimele decenii a pus la

îndemâna inginerilor o multitudine de echipamente, având funcţii noi şi

complexe, realizate sub formă monolitică sau modulară, uşor de instalat

şi de pus în funcţiune.

Pe de altă parte, dezvoltarea calculatoarelor personale,

progresul lor spectaculos în ceea ce priveşte viteza de operare şi

capacitatea de stocare, asociate cu sisteme de operare şi software din ce

în ce mai performante, cu posibilităţi de prelucrare numerică din ce în

ce mai complete şi mai sofisticate constituie un suport stimulativ pentru

realizarea unor sisteme de măsurare tot mai performante.

In paralel, s-au dezvoltat circuite specializate, asociate

microprocesoarelor, pentru a permite realizarea de sisteme de măsurare

şi prelucrare numerică complexă a semnalelor capabile de a lucra în

timp real. În ultimul timp, aparatele numerice cu mP şi-au impus

superioritatea faţă de toate celelalte mijloace de măsurare.

Avantajele acestor aparate nu se limitează numai la uşurinţa şi

flexibilitatea în prelucrarea semnalelor de măsurare, ci ele permit, în

acelaşi timp, dezvoltarea şi organizarea unor sisteme de măsurare

raţionale şi eficiente pe care le necesită astăzi domeniul industrial.

Apariţia, după 1982, a procesoarelor de semnal, care fac

posibilă realizarea unor funcţii complexe (filtraje numerice, convoluţia,

transformări Fourier etc.), a îmbogăţit domeniul măsurărilor în mod

inestimabil, permiţând realizarea, împreună cu un microprocesor sau

PC, a unor sisteme de măsurare suple, inteligente, sofisticate şi

performante.

După 1983, a apărut şi s-a dezvoltat conceptul instrumentaţiei

personale, care permite transformarea calculatorului într-un instrument

de măsurare deosebit de performant, spre exemplu, în osciloscop asociat

cu voltmetru numeric.

Calculatorul personal devine astfel un aparat de măsurare

complex şi complet, care poate înlocui cea mai mare parte a aparaturii

necesare unui laborator de măsurare din domeniul mărimilor electrice.

Se perfecţionează continuu şi cartelele de achiziţii de date,

adaptate nevoilor utilizatorilor din toate domeniile ştiinţei şi tehnicii,

concomitent cu standardizarea sistemelor de interfaţă şi a mediilor de

programare, trecându-se, şi în domeniul software-ului pentru măsurări,

la programarea vizuală (LabVIEW, LabWINDOWS, Test Point,

HPVEE etc.) şi la utilizarea pe scară largă a Instrumentelor Virtuale

(VI).