Studiul Antenelor Simetrice și Nesimetrice

Dipolul simetric se compune din douã conductoare simetrice situate de-a lungul unei axe la distantã relativ micã între ele (fig. 3.1). La capetele apropiate se conecteazã fiderul, prin care se introduce (emisie) sau se extrage (receptie) energie de înaltã frecventã.

Când dipolul simetric este folosit ca antenã de emisie, sub actiunea aplicatã la borne, prin conductoarele lui va trece un curent de înaltã frecventã, iar în spatiul înconjurãtor vor fi radiate unde electromagnetice. În cazul dipolului simetric folosit ca antenã de receptie, sub influenta câmpului magnetic din proximitatea lui, apare o tensiune la borne, care prin fider se transmite la intrarea receptorului.

Din punct de vedere teoretic, se poate obtine foarte usor un dipol simetric dintr-o linie bifilarã în gol, dacã se deplaseazã capetele acesteia la 180o în jurul punctelor BB’ (fig. 3.2.) în directia indicatã de sãgeti. Sinusoidele reprezintã distributia curentului de-a lungul liniei bifilare si a dipolului, la un moment de timp ales arbitrar. Lungimea l a pãrtilor rabãtute ale liniei, în majoritatea cazurilor se alege cu l/4, pentru ca sã se obtinã un dipol simetric în l/2, adicã 2l = l/2. Distanta dintre conductoarele liniei, sau ceea ce este acelasi lucru, dintre bornele B si B’ este considerabil mai micã decât lungimea de undã si de aceea poate fi neglijatã.

Dacã se rotesc capetele conductoarelor liniei în jurul punctelor A si A’, atunci, este evident, se obtine un dipol cu lungimea 2l = l.

Folosindu-se aceastã metodã se pot obtine dipoli cu lungimi oarecare si cu distributia curentului de-a lungul bratelor, corespunzãtoare. În dipolul simetric în l/2 are loc un proces de oscilatie analog cu cel dintr-un circuit oscilant cu constante concentrate.

Totusi, dipolul simetric, datoritã proprietãtilor sale este mai apropiat de liniile lungi, deoarece inductanta si capacitatea sunt distribuite pe toatã lungimea conductoarelor.

Dipolul simetric este o linie neomogenã deoarece capacitatea si inductanta distribuitã nu sunt constante de-a lungul conductoarelor lui, fapt care face ca si lungimea de rezonantã sã difere de cea a unei linii omogene. Din acelasi motiv impedanta caracteristicã a dipolului nu este constantã de-a lungul lui, din care cauzã, în calcule se considerã o valoare medie a sa. Pe de altã parte dipolul simetric este un sistem radiant, iar la liniile lungi, radiatia practic lipseste.

Alimentarea dipolului simetric se poate face cu ajutorul liniei bifilare, coaxiale sau ghidului de undã. Pentru un transfer optim de putere trebuie sã se realizeze adaptarea liniei de alimentare cu antena.

Dipolul simetric se utilizeazã ca antenã propriu-zisã, ca antenã de referintã, ca sursã primarã pentru antene cu reflector sau lentilã precum si în retelele cu astfel de antene.