Tehnologia fabricației AMC

TFAMC Curs 1 - Verificări înainte de încheierea proiectării

Examinarea critică a fiecărei proiectări înainte de finalizare minimalizează eventualele scăpări din proiectarea electrică (schemă) şi constructivă (transpunere practică a schemei de principiu). Este de dorit ca o astfel de examinare critică să se facă înainte de finalizarea fiecărei faze de introducere a unui produs nou pe bază de concepţie proprie în fabricaţie. Nu se poate da o reţetă general valabilă după care, examinat, un proiect să ducă la un succes sigur, dar se poate da, totuşi, o linie generală asupra verificării unui proiect înainte de a fi finalizat.

1 Aspecte generale

• calculele să fie făcute după relaţii corecte;

• să fie considerate în proiectare: consumul de putere (randamentul), greutatea şi gabaritul, costul, timpul mediu dintre defectări succesive, timpul mediu de reparaţie;

• să fie gândite eventualele modificări ce ar putea fi aduse mai târziu (de exemplu spaţii suplimentare pe cablajul imprimat, pini liberi, etc.);

• verificarea subansamblurilor să se poată efectua uşor, să fie proiectat echipamentul de testare. Personalul care ar urma să realizeze testarea să verifice proiectul pentru a aduce modificări;

• să se utilizeze, pe cât posibil, subansambluri funcţionale tipizate disponibile şi la alte intreprinderi (eventual standardizate) şi care sunt utilizate şi la alte aparate fabricate în intreprinderea respectivă;

• aparatul să nu conţină comenzi simultane şi contradictorii;

• subansamblurile funcţionale să se scoată şi să se înlocuiască cu uşurinţă;

• defectarea unui modul să nu ducă la defectarea în lanţ şi a altor subansambluri funcţionale (de exemplu defectarea sursei de alimentare să nu ducă la defectarea altor circuite);

• interconexiunile să fie verificate să nu cedeze accidental prin construcţie şi să fie înlăturată posibilitatea inversării conexiunilor.

2 Costul

• să nu existe părţi speciale (transformatoare proiectate special pentru acest aparat, rezistenţe bobinate special, amplificatoare operaţionale cu specificaţii deosebite, rezistenţe sortate, etc.), ci să se folosească astfel de scheme electronice în proiectare încât să fie necesare piese şi subansabluri ieftine şi fără pretenţii peste tot unde este posibil;

• să existe o varietate minimă de piese, componente şi subansambluri;

• modulele să fie uşor de montat, testat şi depanat;

• să se folosească componente cu preţuri în continuă scădere (circuite integrate, LED, etc.);

• să se folosească componente şi subansabluri scumpe, cu caracteristici deosebite, din ofertele cele mai convenabile;

• să se elimine pe cât posibil cablajul manual şi să se utilizeze cablaje imprimate, lipirea în baie.

3 Etaje de amplificare

• intrările şi ieşirile să fie pe cât posibil separate (fizic şi electric);

• sursele de alimentare să fie decuplate cât mai aproape de circuitele de înaltă frecvenţă pentru amplificatoarele de bandă largă, iar fiecare circuit să aibă decuplarea sa proprie (un condensator electrolitic calculat pentru cea mai joasă frecvenţă din bandă şi un condensator plachetă ceramic care să scurtcircuiteze inductanţa parazită a condensatorului electrolitic);

• timpul de revenire al amplificatorului la funcţionare liniară, atunci când apare o limitare în saturaţie sau tăiere, să fie cât mai scurt posibil (eventual realizarea unor circuite speciale de descărcare a condensatoarelor);

• trebuie înlăturate distorsiunile date de benzile laterale prin intrarea în neliniarităţi;

• trebuie luate în considerare tensiunile şi curenţii reziduali, de asemenea tensiunile şi curenţii de polarizare ale amplificatoarelor operaţionale.

4 Condensatoarele din aparat

• curenţii de impuls să se găsească în limitele curenţilor maximi ai condensatoarelor, adică componentele asociate din circuit să preia cu siguranţă aceste şocuri de curent;

• să lucreze la ceva mai mult de jumătate din tensiunea nominală pentru a mări timpul dintre două defectări succesive;

• condensatoarele electrolitice să fie decuplate pentru frecvenţele înalte de condensatoare de valoare mică, neinductive, cu dielectric solid;

• să fie utilizate condensatoare de capacităţi mari pentru decuplarea rezistenţelor care nu sunt necesare în curent alternativ (adică să nu introducă poli în banda de frecvenţă);

• să se lucreze în limitele de temperatură indicate de fabricant pentru fiecare tip de condensator.

5 Interconexiunile

• să se utilizeze legături tipizate şi cu sistem de pini numerotaţi;

• legăturile de putere să fie bine identificate şi separate de legăturile puternic zgomotoase;

• conductoarele de legătură să fie astfel poziţionate încât să nu afecteze (de exemplu prin mişcarea lor) performanţele montajului; să se facă protecţia cablurilor la culegerea zgomotului;

• să se facă adaptarea între sarcini şi surse;

• defectarea sau deconectarea uneia sau mai multor surse de putere să nu provoace defectarea unei părţi sau a întregului aparat;

• dacă este necesară o anumită succesiune pentru aplicarea sau deconectarea surselor de alimentare, să se realizeze aceasta prin construcţie.

6 Dispozitive semiconductoare

• să fie luate în considerare efectele creşterii tensiunilor şi curenţilor tiristorilor;

• tranzistoarele să lucreze sub 80% din UCE şi UBE ; să se facă consideraţiile limitării de putere; să fie tratate ca atare sarcinile capacitive şi inductive;

• rezistenţa termică a radiatorului faţă de mediul ambiant să fie suficient de mică (se folosesc răşini pentru mărirea termoconductibilităţii, garnituri de cupru sau plumb, poziţionarea verticală radiatorului, canalele radiatorului trebuie să coincidă cu direcţia de ventilaţie, se folosesc radiatoare negre dar nu vopsite, etc.);

• tranzistoarele perechi să fie utilizate peste tot unde este posibil, dar să fie suficient de bine cuplate termic;

• să se folosească circuite integrate cu mai multe tranzistoare separate, prin aceasta se reduce preţul de cost pe tranzistor şi se simplifică cablajul imprimat.