Transformatorul

CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

1

1. TRANSFORMATORUL ELECTRIC

1.1 INTRODUCERE

Importanta producerii si utilizării transformatoarelor electrice rezultă din schema

de principiu a unui sistem electroenergetic (figura 1.1), în care o reprezintă genratoarele

electrice, T1 sunt transformatoare de putere ridicătoare de tensiune (pentru a permite

transportul eficient al energiei electrice la distantă), T2 sunt transformatoarele coborîtoare,

iar T3 sunt transformatoarele de distributie către diverse receptoare: motoarele electrice

(M), instalatiile de iluminat (L), cuptoarele electrice (C) s.a.

Fig.1.1.

Transformatorul electric este un dispozitiv sttic, având două sau mai multe

înfăsurări cuplate magnetic, în care se transformă - în baza legii inductiei

electromagnetice – parametrii electrici (tensiunea, curentul, numărul de faze) si puterii

electrice în curent alternativ, frecventa rămânând neschimbată. Pentru realizarea unui

cuplaj magnetic cât mai strâns, la frecvente industriale, înfăsurările sunt dispuse pe un

miez feromagnetic.

1.1.1 ELEMENTE CONSTRUCTIVE DE BAZĂ

Transformatorul electric este construit din următoarele elemente constrcutive de

bază :

Miezul feromagnetic, care realizează un cuplaj magentic strâns între circuitele electrice ale

înfăsurărilor, este construit din tablă electrotehnică cu grosime de 0,3 si 0,33 mm. În

prezent pentru transformatoarele de putere se utilizează numai tablă laminată la rece cu

cristale orientate (texturată), cu pierderi specifice de 0,45-0,6 W/Kg, la B=1 T si f=50 Hz.

Tabla electrotehnică, tăiată convenabil în fâsii numite tole, se împachetează formând

miezul feromagnetic. Tolele sunt izolate între ele cu lacuri sa oxizi (la tabla texturată).

Consolidarea miezului se asigură prin diferite sisteme, alcătuind asa zisă „schelă” a

transformatorului, care depind de mărimea si tipul produsului. În figura 1.2 se indică

scheme de miezuri pentru transformatoare monofazate, iar în figura 1.3 scheme pentru

cele trifazate. Cu litera a au fost noate miezurile cu colane, iar cu b miezurile cu

CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

2

a) coloane, în manta. Pentru clarificarea utilizării acestor tipuri de miezuri,

sunt indicate sensurile fluxurilor magnetie la un moment dat si, prin cercuri, coloanele pe

care se montează înfăsurări.

Partea mieului feromagnetic pe care se dispun înfăsurările poartă denumirea de

coloană, iar părtile care unesc coloanele între ele se numesc juguri.

Deoarece înfăsurările se execută în sfera miezului si se montează ulterior pe

coloanele transformatorului miezul feromagnetic se construieste cu jugul superior

demontabil, de tip suprapus (fig. 1.4,a) sau de tip tesut (fig.1.4,b,c si d). Tăierea tolelor se

execută la 900 sau la constructiile mai noi, la 450sau la 300 si 600.

b) Sistemul de înfăsurări este construit din spire realizate din conductoare de

cupru sau de aluminiu, dispuse pe miezul feromagnetic, după ce în prealabil nu au fost

izolate corespunzător

Transformatoarele cu două sau mai multe înfăsurări distincte pentru fiecare

transformatorului. Pentru realizarea unui cuplaj magnetic cât mai strâns între înfăsurările

distincte, acestea se dispun – de regulă – pe aceeasi coloană a transformatorului.