Utilizarea Pachetului de Programe AutoCAD

1. Generalităţi

Pachetul de programe AutoCAD este destinat proiectării/desenării cu precizie asistate de calculator (“Computer Aided Design” – CAD) şi este produsul firmei americane AutoDesk. Este un instrument puternic, flexibil, uşor de utilizat, fiind util desenatorilor şi proiectanţilor din diverse domenii de activitate: mecanic, electromecanic, al electronicii, construcţiilor, roboticii, sistemelor flexibile de fabricaţie ş.a.Prima versiune ACAD a fost 1.0 şi a fost comercializată în anul 1982. S-a trecut prin versiuni sub DOS până la ACAD12 ajungându-se la versiunile sub Windows (13, 14, 2000, 2002, 2004, 2005, 2006, 2007). Odată cu apariţia versiunii 14, s-a realizat un pas important în direcţia alinierii interfeţei grafice utilizator (GUI) la standardele aplicaţiilor Windows 95 şi NT4.0. Chiar dacă ACAD 13 a adoptat o parte din standardele Microsoft, lansarea pe piaţă s-a realizat simultan cu lansarea sistemului Windows 95, astfel încât inovaţiile GUI ale Windows 95 nu au putut fi toate implementate.

Cu ACAD 14 s-a obţinut un comportament mai eficient al produsului, comportament determinat de modificări la nivelul programului principal, asupra părţii grafice şi utilizarea mai eficientă a memoriei.

ACAD 2000 demonstrează că putere nu înseamnă dificultate de utilizare. Apar astfel o serie de instrumente accesibile şi o interfaţă care reflectă metodele de lucru.

Un desen realizat utilizând AutoCAD este un fişier care descrie o imagine grafică şi are extensia .dwg, respectând regulile Windows pentru nume de fişiere.

 Pentru realizarea desenului, sistemul AutoCAD furnizează un set de obiecte grafice (numite şi entităţi), care sunt elemente grafice ce pot fi inserate în desen şi modificate prin executarea comenzilor. Exemple: segment de dreaptă, cerc, arc de cerc, text, bloc creat şi salvat anterior ş.a.

După lansarea în execuţie a produsului ACAD apar două ferestre:

fereastra principală de lucru;

fereastra de iniţializare.

Fereastra de iniţializare permite:

accesarea de pe Internet a unor resurse oferite de AutoCAD;

deschiderea pentru editare a unui desen existent (Open Drawings);

crearea unui desen nou (Create Drawings) pe trei căi posibile (Template, Start from Scratch, Wizards);

activarea librăriei cu simboluri (Symbol Libraries) .

Fereastra principală de lucru are mai multe componente:

zona de desenare;

bara de meniuri;

barele de instrumente (4 active în mod implicit);

fereastra de comenzi;

bara de stare.

3. Apelarea comenzilor AutoCAD

Lucrul în AutoCAD presupune executarea succesivă de comenzi specifice. Sistemul AutoCAD este pregătit pentru apelul unei comenzi numai dacă în ultima linie a ferestrei de comenzi este afişat prompt-ul Command: .

Pentru apelarea unei comenzi, în vederea realizării unei acţiuni, se poate proceda în unul din următoarele 4 moduri:tastarea numelui întreg al comenzii, urmată de un terminator de comandă (tasta Enter sau tasta Space sau click dreapta cu mouse-ul în fereastra de desenare);

 tastarea numelui scurt al comenzii (aproape toate comenzile au un nume scurt -“command aliases”), urmată de un terminator de comandă; selectarea cu mouse-ul a articolului de meniu asociat comenzii din bara de meniuri derulante; indicarea şi selectarea cu mouse-ul a instrumentului asociat din bara de instrumente corespunzătoare categoriei din care face parte comanda; De remarcat că, utilizarea barelor de instrumente este metoda cea mai rapidă, dar nu toate comenzile au asociate, în mod implicit, instrumente pe bare.

În general, metoda cea mai satisfăcătoare este cea care permite un lucru mai rapid.

Majoritatea comenzilor AutoCAD au asociate opţiuni de lucru. Opţiunile unei comenzi fie îi particularizează modul de execuţie, fie stabilesc valorile unor parametri necesari execuţiei şi care, ulterior, vor rămâne valori implicite.