Balanțe și optimizări în energetică 3

Problemele de optimizare ale SEE impun o anumită problematică şi metodologie de rezolvare datorită particularităţilor pe care le prezintă, ca: extinderea SEE la nivel naţional şi interconexiunea acestuia cu SEE vecine; necesitatea unui echilibru permanent între energia electrică produsă şi cea consumată (energia electrică nu se poate înmagazina); modificarea regimului de funcţionare într-o zonă a SEE poate perturba mai mult sau mai puţin toate nodurile SEE şi implicit consumatorii conectaţi în aceste noduri; întreruperea alimentării cu energie electrică datorită unor avarii, poate provoca pagube însemnate în alte ramuri ale economiei; motive tehnico-economice impun necesitatea conducerii optimale a SEE; etc.

În soluţionarea problemelor de optimizare a SEE şi-a găsit un larg domeniu de aplicaţie modelarea matematică.

Criteriile de optimizare utilizate în mod curent în domeniul energetic, sunt:

1. Criteriul cheltuirlilor totale actualizate, CTA

Cheltuielile totale actualizate (CTA) reprezintă criteriul normat pentru analiza eficienţei economice a investiţiilor şi cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate (investiţii, producţie şi alte cheltuieli) pe o perioadă de studiu, raportate pri tehnica actualizării la un anumit moment, în vederea comparării variantelor analizate.

Actualizarea este o tehnică de calcul cu ajutorul căreia resursele investite, cheltuielile anuale efectuate şi efectele economice rezultate într-o perioadă de timp sunt reevaluate şi raportate la un anumit moment, pentru a permite compararea lor. CTA se aplică unui număr de cel puţin două variante de soluţie, fiind un criteriu de calcul comparativ.

În ideea actualizării, o unitate monetară M cheltuită la un moment dat are peste t ani, valoarea , iar înainte de t ani . În aceste expresii r – denumită rată de actualizare – reprezintă sporul procentual de valoare pe care unitatea M l-ar aduce pe timp de un an dacă ar fi investită într-o activitate productivă. În prezent, în sectorul energetic, această valoare este considerată între 8% şi 12%.

Momentul actualizării este momentul la care se raportează cheltuielile. La compararea mai multor variante se stabileşte pentru toate un singur moment de actualizare care va corespunde cu momentul începerii execuţiei variantei în care durata de execuţie d este cea mai lungă. Punerea în funcţiune a obiectivului trebuie considerată în toate variantele la aceeaşi dată.

unde: d1, d2 – duratele de execuţie în cele două variante;

D1, D2 – duratele de viaţă sau de serviciu;

Ds – durata de studiu;

1, 2 – momentele începerii execuţiei în cele două variante;

3 – momentul punerii în funcţiune pentru ambele variante.

Expresia matematică a CTA, cu raportare la anul începerii lucrărilor de execuţie şi considerând că durata de studiu este mai mică sau cel mult egală cu suma duratei de execuţie şi a duratei de viaţă, este:

unde:

- i – anul curent din perioada studiului;

- Ds – perioada de studiu;

- d – anul de punere în funcţiune a instalaţiei;

- Ii, Iei – investiţiile efective, respectiv de echivalare în anul i;

- Ci, Cei – cehltuieli de exploatare, respectiv de achivalare în anul i;

- Di – daunele anuale posibile în anul i;

- Wi, Wn – valoarea remanentă a instalaţiei dezafectate şi descompuse în anul i;

- Vi – valoarea reziduală a instalaţiilor dezafectate şi descompuse în anul i (ex. Valoarea fierului şi cuprului dintr-un transformator);