Considerații generale privind transportul și distribuția energiei electrice

Sistemul electroenergetic (SEE) sau sistemul electric reprezintă partea electrică a sistemului energetic, începând cu generatoarele electrice până la receptoarele electrice inclusiv.

GS-generator sincron; CE-centrală electrică; SEV-staţie de evacuare; LT-linie de transport; SD-staţie de distribu-ţie; LD-linie de distribuţie; PT-post de transformare; CMT-consumator de medie tensiune; CMJ- consumator de joasă tensiune.

Reţeaua electrică (RE) este alcătuită din instalaţiile de transport şi distribuţie a energiei electrice.

Prezenţa în SEE a instalaţiilor de transport şi distribuţie a energiei electrice este necesară din următoarele motive:

- asigură transportul energiei la distanţe mari, din zonele de producere spre centrele de consum, transportul sub formă de energie electrică fiind soluţia economică;

- diferenţa dintre tensiunea nominală a generatoarelor şi cea a consumatorilor;

- diferenţa dintre tensiunea nominală a liniilor de transport şi cea a consumatorilor;

- diferenţa dintre puterea transportată şi cea solicitată individual de către receptoare;

funcţionarea interconectată a centralelor din SEE sau funcţionarea interconectată a SEE aparţinând unor zone teritoriale diferite impun existenţa unei reţele de legătură.

1.2. CERINŢELE IMPUSE INSTALAŢIILOR DE TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE

Continuitatea alimentării cu energie electrică a consumatorilor. În funcţie de natura efectelor produse de întreruperea alimentării cu energie electrică, receptoarele se încadrează în următoarele categorii:

- categoria zero, la care întreruperea în alimentarea cu energie electrică poate duce la explozii, incendii, distrugeri de utilaje sau pierderi de vieţi omeneşti. Exemple: calculatoarele de proces, instalaţiile de ventilaţie

şi evacuare a gazelor nocive sau a amestecurilor explozive, instalaţiile de răcire la cuptoarele de inducţie etc.;

- categoria I, la care întreruperea alimentării conduce la dereglarea proceselor tehnologice în flux continuu, necesitând perioade lungi pentru reluarea activităţii la parametrii cantitativi şi calitativi existenţi în momentul întreruperii, sau la rebuturi importante de materii prime, materiale auxiliare etc., fără a exista posibilitatea recuperării producţiei nerealizate. Exemple: podurile rulante de turnare în oţelării, cuptoarele de topit sticlă, incubatoarele, staţiile de pompe pentru evacuarea apelor din mine etc.;

- categoria a II-a cuprinde receptoarele la care întreruperea alimentării conduce la nerealizări de producţie, practic numai pe durata întreruperii, iar producţia nerealizată poate fi, de regulă, recuperată.