Curs PEC II

Ansamblul instalatiilor electroenergetice interconectate, situate pe teritoriul unei tari, prin care se realizeaza producerea, transportul, distributia si utilizarea energiei electrice constituie un sistem electroenergetic national [8,9]. Ansamblul unitar de conductoare, aparate de transformare si conectare, masini, diferite instalatii auxiliare si constructiile aferente, destinate producerii, transformarii, distribuirii sau utilizarii energiei electrice constituie instalatii electrice. Instalatiile electrice includ statiile electrice, precum si instalatiile electrice de evacuare a puterii produse de generatoare.

Un sistem electroenergetic poate functiona interconectat cu alte sisteme sau izolat (cu autoreglaj). Sistemul electroenergetic national (SEN) din România a fost creat în 1958, prin interconectarea unor sisteme energetice locale. În prezent SEN include instalatii aflate în gestiunea unor companii nationale, societati comerciale, organizatii etc. si constituie infrastructura de baza utilizata în comun de participantii la piata de energie electrica.

Conducerea prin dispecer a sistemelor electroenergetice este o activitate specifica industriei energiei electrice, având drept scop exploatarea coordonata a instalatiilor si echipamentelor componente, în vederea:

- alimentarii consumatorilor în conditii de siguranta, calitate si eficienta economica;

- utilizarii rationale a resurselor energetice;

- asigurarii unui echilibru permanent productie-consum;

- reglarii schimburilor comerciale cu tarile vecine;

- coordonarea regimurilor de functionare si a manevrelor în regim normal si de avarie.

1.2. PARTI COMPONENTE

Un sistem electroenergetic este constituit din surse de energie electrica, retele electrice de transport si distributie, precum si consumatori de energie electrica.

1.2.1. SURSE DE ENERGIE ELECTRICA

- Ansamblul de instalatii, constructii si echipamente care are drept scop producerea energiei electrice constituie o centrala electrica.

Prima centrala electrica publica din lume, construita de Edison, a fost pusa în functiune la New York, pe 3 septembrie 1882. În acelasi an, la data 22 octombrie 1882, a fost pusa în functiune centrala electrica din Bucuresti, pentru iluminatul incintei Garii de Nord. Prima productie de energie electrica trifazata din tara si pentru prima data la frecventa de 50 Hz a avut loc spre sfârsitul anului 1898, cu ocazia punerii în functiune a CHE Sinaia, 4x250 kW [69].

Ca surse de energie electrica, în centrale se folosesc generatoare sincrone, care produc energie electrica sub forma de curent alternativ trifazat la 50 Hz sau 60 Hz. Cu câteva exceptii mai apropiate (Arabia Saudita) si a continentului nord-american, unde este generalizata utilizarea frecventei de 60 Hz, frecventa curentului este 50 Hz. Motorul primar de antrenare a arborelui (deci cel care furnizeaza energia mecanica la arbore) poate fi, de exemplu, o turbina cu abur, cu gaze sau hidraulica.

- Pe plan mondial, la nivelul anilor ‘70-’80 a existat o tendinta de concentrare a puterilor în centrale electrice mari. În anul 1983, cea mai mare centrala electrica în functiune era hidrocentrala Grand-Coulée de 6200 MW, construita în SUA, fiind urmate de centrala nucleara Fukushima de 4700 MW si centrala termoelectrica Tashima de 4400 MW, ambele în Japonia. În 1987, centrala hidroelectrica Itaipu (Brazilia) avea o putere instalata de 12600 MW [16]. Actualmente, tendinta de crestere a puterii unitare a blocurilor energetice, precum si a puterilor instalate în centrale electrice s-a atenuat, concentrarea puterilor instalate conducând la dificultati în controlul unor regimuri tranzitorii si postavarie. S-a trecut astfel la reconsiderarea distributiei generatoarelor de putere, cu repartitia lor mai uniforma în unitati mai mici, mai apropiate de zonele de consum. În acest context, crearea unor linii de transport de foarte înalta tensiune, care sa permita vehicularea unor puteri de schimb foarte mari a devenit mai putin preocupanta.

În România, spre exemplu la nivelul anului 1997, centralele electrice de putere mare livrau (în retelele cu tensiunea de 400 kV si 220 kV) peste 55% din totalul energiei produse în România. Centralele de putere medie livrau în retele de 110 kV aproximativ 41% din total. Centralele de putere mica detineau o pondere redusa în sistemul energetic românesc (de numai 3,4% la nivelul anului 1997), livrând energie electrica direct în retelele de medie tensiune ale SEN.

La nivelul aceluiasi an, sistemul energetic national al României însuma o putere instalata de circa 22 GW, repartizata dupa cum urmeaza:

- 40,4% în centrale functionând pe carbune;

- 28,6% în centrale hidroelectrice;

- 27,6% în centrale functionând pe hidrocarburi;

- 3,4% în centrala nucleara de la Cernavoda.