Energetică

A. GENERALITĂŢI

1. Clasificarea surselor de energie

Sursele de energie sunt clasificate în funcţie de caracteristicile acestora şi după ponderea pe care o au în balanţa energetică mondială. Din aceste puncte de vedere se definesc:

- sursele de energie clasice sau convenţionale bazate pe: cărbune, petrol, gaze naturale, uraniu;

- surse de energie regenerabile bazate pe: radiaţia solară, vânt, valuri sau maree, circulaţia apei în natură, căldura solului, biomasa; metanogeneza bacteriană;

- surse inepuizabile de energie bazate pe: potenţialul chimic al unor substanţe , energia atomică (în legătură cu reacţia de fisiune)

- surse de energie recuperabilă bazate pe: recuperarea de energie reziduală în urma conversiei clasice, recuperări de energie din procese mecanice (energia de frânare a mijloacelor auto);

- surse de energie noi bazate pe: energia vidului, radiaţiile electromagnetice;

2. Producţia şi cererea de energie la nivel mondial şi european

- Cererea totala de energie în 2030 va fi cu circa 50% mai mare decât în

2003, iar pentru petrol va fi cu circa 46% mai mare.

Rezervele certe cunoscute de petrol pot susţine un nivel actual de

consum doar până în anul 2040, iar cele de gaze naturale până în anul

2070, în timp ce rezervele mondiale de huilă asigură o perioadă de peste

200 de ani chiar la o creştere a nivelului de exploatare

Datele centralizate de Consiliul Mondial al Energiei (CME) arată o

creştere cu aproape 50 % a extracţiei de cărbune la nivel mondial în anul 2005 faţă de anul 1980.

- Are loc o reorientare a politicilor energetice ale tuturor tarilor care sunt net importatoare de energie, în sensul creşterii atenţiei acordate resurselor regenerabile de energie şi îmbunătăţirii eficientei energetice.

3. Priorităţile Politicii Energetice Europene

3.1. Durabilitate

Sectorul energetic generează 80% din emisiile de gaze cu efect de sera (GES) din UE 15 fiind principala cauza a schimbărilor climatice şi, în mare măsură, a poluării atmosferice. UE s-a angajat sa găsească o soluţie, prin reducerea volumului global al emisiilor de gaze cu efect de sera în cadrul Uniunii şi pe plan mondial până la un nivel care ar limita creşterea globala a temperaturii la 2°C în comparaţie cu nivelurile preindustriale. Cu toate acestea, continuarea politicilor actuale în materie de energie şi de transport ar duce la creşterea cu 5% a emisiilor de CO2 la nivelul UE până în 2030, iar emisiile globale ar creşte cu 55%. În prezent, politicile UE privind energia nu sunt viabile.

3.2. Securitatea aprovizionării

Europa depinde tot mai mult de importul de hidrocarburi. În cazul desfăşurării normale a activităţilor, dependenţa UE de importul de energie va trece de la 50% din consumul sau total de energie, cât este în prezent, la 65% în 2030. Se preconizează o creştere a dependentei de importurile de gaze de la 57% la 84% până în 2030 şi de la 82% la 93% în cazul importurilor de petrol. AIE se aşteaptă ca cererea mondială de petrol sa crească cu 41% până în 2030. Creste riscul unei întreruperi a aprovizionării cu energie.