Instalație electrică la consumator

1. INSTALATII ELECTRICE LA CONSUMATORI

1.1. Definitii, clasificari

Instalatia electrica defineste un ansamblu de echipamente electrice interconectate într-un spatiu dat, formând un singur tot si având un scop functional bine determinat [67].

În diversitatea cazurilor concrete, care pot fi luate în considerare, comun este faptul ca orice instalatie electrica presupune o serie de echipamente electrice, precum si interconexiunile dintre acestea, realizate prin diferite tipuri de conducte electrice.

Prin echipament electric se întelege, în general, orice dispozitiv întrebuintat pentru producerea, transformarea, distributia, transportul sau utilizarea energiei electrice. Aceasta ultima destinatie, reprezentând scopul final al întregului proces de producere, transport si distributie, defineste o categorie distincta de echipamente, denumite receptoare. Receptoarele electrice sunt dispozitive care transforma energia electrica în alta forma de energie utila.

Receptoarele electrice se împart în:

- receptoare de iluminat, cuprinzând corpurile de iluminat prevazute cu surse electrice de lumina;

- receptoare de forta, care pot fi electromecanice (motoare electrice, electromagneti, electroventile), electrotermice (cuptoare electrice, agregate de sudura) sau electrochimice (bai de electroliza).

Tipul receptoarelor electrice are o influenta majora asupra alcatuirii întregii instalatii din care acestea fac parte, determinând atât tipul si caracteristicile restului echipamentelor si conductele electrice, cât si tehnologia de executie.

În majoritatea cazurilor, receptoarele electrice nu sunt elemente izolate, ele fiind grupate pe utilaje cu destinatii tehnologice bine determinate. Ansamblul utilajelor si receptoarelor izolate care necesita alimentare cu energie electrica si concura la realizarea procesului de productie dintr-o hala sau întreprindere, face parte din echipamentul tehnologic al acestora.

Când se fac referiri la anumite instalatii concrete, prin echipamentul electric al acestora se întelege totalitatea masinilor, aparatelor, dispozitivelor si receptoarelor electrice atasate instalatiei respective (sau utilajului respectiv). În aceasta acceptiune, esential este faptul ca suma de aparate, masini sau alte dispozitive care intra în compunerea echipamentului, reprezinta un tot unitar, cu o functionalitate bine determinata.

În practica, notiunile de instalatie si echipament sunt strâns corelate. Astfel, un dispozitiv considerat ca echipament al unei instalatii, poate avea el însusi o instalatie electrica proprie si un echipament destul de complex si divers.

Instalatiile elctrice se clasifica dupa diferite criterii, ca: rolul functional, pozitia în raport cu procesul energetic, locul de amplasare, nivelul tensiunii, frecventa si modul de protectie.

a. Dupa rolul functional, instalatiile electrice pot fi:

- de producere a energiei electrice, aferente diferitelor tipuri de centrale electrice sau unor grupuri electrogene;

- de transport a energiei electrice, incluzând linii electrice (racord, distribuitor, coloana si circuit);

- de distributie a energiei electrice - statii electrice, posturi de transformare si tablouri de distributie;

- de utilizare a energiei electrice, care la rândul lor se diferentiaza în raport cu tipul receptoarelor, în instalatii de forta si instalatii de iluminat;

- auxiliare, din care fac parte instalatiile cu functie de mentinere a calitatii energiei electrice (reducerea efectului deformant, compensarea regimului dezechilibrat, reglajul tensiunii), de asigurare a unei distributii economice a acesteia (compensarea puterii reactive), pentru protectia personalului împotriva electrocutarilor (legarea la pamânt, legarea la nul etc.), pentru protectia cladirilor si a bunurilor (instalatiile de paratrasnet, de avertizare de incendiu), precum si instalatiile de telecomunicatii.

b. Dupa pozitia ocupata în raport cu procesul energetic la care concura se deosebesc:

- instalatii de curenti tari, care cuprind elementele primare implicate în procesul de producere, transport, distributie si utilizare a energiei electrice;

- instalatii de curenti slabi, care desi nu sunt înseriate în circuitul fluxului energetic principal, concura la realizarea în conditii corespunzatoare a proceselor energetice. Din aceasta categorie fac parte instalatiile de automatizare, masura si control (AMC), de avertizare de incendii, de telecomunicatii etc.

În mod asemanator, instalatiile complexe se compun din circuite primare sau de forta si circuite secundare sau de comanda, cele doua parti diferentiindu-se functional ca si instalatiile de curenti tari, respectiv slabi.

c. În raport cu locul de amplasare, se deosebesc urmatoarele categorii de instalatii:

- pe utilaj, un caz deosebit reprezentându-l amplasarea pe vehicule;

- în interiorul cladirilor, în diferite categorii de încaperi;

- în exterior, în diferite conditii de mediu.

d. Dupa nivelul tensiunii, instalatiile se clasifica în:

- instalatii de joasa tensiune (JT), a caror tensiune de lucru este sub 1 kV;

- instalatii de medie tensiune (MT), cu tensiuni de lucru în intervalul 1...20 kV;

- instalatii de înalta tensiune (IT), cu tensiuni de lucru între 35...110 kV;

- instalatii de foarte înalta tensiune, functionând la tensiuni mai mari sau egale cu 220 kV.

În practica, domeniile de valori corespunzatoare acestor divizari difera, în raport cu apartenenta instalatiei la o categorie functionala sau alta. Referindu-se la nivelul tensiunii, normativele în vigoare [41,55] diferentiaza instalatiile în instalatii sub 1000 V (joasa tensiune) si peste 1000 V (înalta tensiune).

e. Dupa frecventa tensiunii, se deosebesc instalatii:

- de curent continuu;

- de curent alternativ. La rândul lor, acestea pot fi, în raport cu valoarea frecventei: de frecventa joasa (0,1...50 Hz), industriala (50 Hz), medie (100...10000 Hz), sau de înalta frecventa (peste 10000 Hz).