Extras din document
Mecanica fluidelor este ramura mecanicii mediilor continue care studiază repausul şi mişcarea corpurilor fluide, precum şi interacţiunea acestora cu alte corpuri cu care vin în contact.
Încă de acum 4000-5000 de ani
În Asia Mică, India, Egipt, China, iar mai târziu în Grecia şi Roma antică, au fost executate lucrări tehnice cu caracter hidraulic:
•baraje
•apeducte
•diguri de protecţie împotriva revărsării apelor mari
•băi publice (terme)
•canalizări etc.
Arhimede a realizat un tratat cu privire la plutirea corpurilor, stabilind şi cunoscutul principiu care îi poartă numele.
287-212 î.e.n.
În timpul Renaşterii, anii 1500
Leonardo Da Vinci (1452-1519) a efectuat primele studii experimentale cunoscute, a imaginat şi a schiţat o serie de lucrări hidrotehnice, scriind totodată şi un tratat (publicat în secolul nostru) referitor la mişcarea şi măsurarea apei, în care a elaborat principiul fundamental al continuităţii.
1564-1642
Galileo Galilei a revizuit concepţia veche asupra vidului.
Printre alte lucrări de mecanică, de la el a rămas o lucrare asupra plutirii corpurilor.
Termometrul lui Galileo Galilei
Evanghelista Torricelli (1608-1642) elevul lui Galileo Galilei, a studiat curgerea apei prin orificii şi a precizat legătura dintre presiunea atmosferică şi înălţimea barometrică.
Perioada de după Renaştere, secolul XVII-lea
Blaise Pascal (1623-1662) a stabilit legea de transmitere a presiunii într-o masă fluidă, lege care stă la baza funcţionării barometrului, a presei hidraulice etc.
Perioada de după Renaştere, secolul XVII-lea
Perioada de după Renaştere, secolul XVII-lea
Isaac Newton (1642-1727), părintele mecanicii clasice, a precizat legea de frecare la unele fluide vâscoase, s-a preocupat de determinarea rezistenţei la înaintare a corpurilor în apă şi a descoperit contracţia jeturilor.
În secolul XVIII -lea
Daniel Bernoulli (1700-1782) a publicat, în 1738 primul tratat ştiinţific de mecanica fluidelor unde a introdus denumirea de hidrodinamică şi a stabilit legea energiilor care îi poartă numele.
În secolul XVIII -lea
Leonard Euler (1707-1783) a explicat rolul presiunii la un fluid în mişcare, a formulat ecuaţiile de bază ale mişcării, a introdus noţiunea de cavitaţie şi a enunţat principiul maşinilor centrifuge.
În secolul XVIII -lea
Jean Le Rond D’Alembert (1717-1783) a introdus noţiunea de componente ale vitezelor şi acceleraţiilor şi a precizat forma diferenţială a legii continuităţii.
Paradoxul lui D’Alembert
În secolul XVIII -lea
Henry De Pitôt (1695-1761) a construit un aparat pentru măsurarea vitezelor.
În secolul XVIII -lea
Antoine Chézy (1718-1798) a propus o relaţie de calcul pentru viteza medie într-un canal.
În secolul XVIII -lea
Jean Charles Borda (1733-1799) s-a ocupat de rezistenţa la înaintare a corpurilor scufundate în lichid şi a stabilit expresia rezistenţei hidraulice locale la o lărgire bruscă a secţiunii de curgere.
V1
V2
()g2VV221−
În secolul XVIII -lea
Giovanni Battista Venturi (1746-1822) a realizat cercetări asupra ajutajelor, în special pentru difuzoare şi confuzoare conice.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Bibliografie.pdf
- Curs0_Scurt istoric.pdf
- Curs1.pdf
- Curs10.pdf
- Curs11.pdf
- Curs12.pdf
- Curs2.pdf
- Curs3.pdf
- Curs4.pdf
- Curs5.pdf
- Curs6.pdf
- Curs7.pdf
- Curs8.pdf
- Curs9.pdf