Tehnologia Montării Utilajului Electric

1.1 Introducere. Generalităţi

Energie – măsură de mişcare a materiei.

Energie electrică – parte a energiei datorită căreia, într-un aparat, conectat la reţeaua electrică se degajă căldură, se emană lumină, are loc procesul de electroliză, ia naştere un efort mecanic, etc.

Electricitate – totalitatea fenomenelor, care sunt legate de existenţa, mişcarea şi interacţiunea sarcinilor electrice.

Energia electrică ce produce la centrale electrice, amplasate de regulă în preajma surselor de energie primă. (cărbuni, gaz, apa, vântul, energia atomică). Între centralele electrice respective şi consumatorii există reţele electrice, care formează sisteme energetice de dirijare centralizată.

Datorită sistemelor energetice sporeşte gradul de economisire a energiei electrice cît şi fiabilitatea asigurării cu energie electrică, randamentul producerii energiei electrice.

Sistem electric este o parte componentă a sistemului energetic centralizat, care include generatoare, instalaţii de distribuţii, substaţii de transformatoare, linii electrice, consumatori şi receptori de curent.

Reţeaua electrică este partea componentă a sistemului electric, care include substaţii de transformatoare şi linii electrice de tensiuni diferite.

Reţele de tensiune înaltă – 6; 10; 20; 35; 110; 220; 330; 400; 500; 750 kV.

Reţele de tensiune joasă – 0,4 kV. (380 V)

Consumator este totalitatea receptoarelor electrice a unui cartier, a unei localităţi, a unei uzine, a unui NLC (numărul locului de consum).

Receptor este aparat, dispozitiv, instalaţie etc, care consumă energie electrică.

Deosebim următoarele tipuri de staţii electrice:

a) hidraulice,

b) termice (atomice),

c) fotovoltaice (solare),

d) eoliene (de vânt), etc.

Staţiile termice aprovizionează consumatorii nu numai cu energie electrică dar şi cu energie termică (aburi, apă fierbinte). Staţiile atomice se referă la staţiile termice, însă în loc de cazan de aburi folosesc cazane de atomi, în care se descompune uraniu sau plutoniu.

Staţiile hidraulice se construesc pe râuri şi funcţionează în baza energiei apei dat fiind presiunii acesteia, care are niveluri diferite până la staţie şi după staţie.

Staţiile fotovoltaice (solare) şi eoliene (în baza energiei vântului) vor fi studiate la Surse regenerabile de energie.

In Moldova tensiunea nominală este de 380/220V. De aceea utilajul preconizat a funcţiona în ţara noastră trebuie să fie la tensiunea dată.

1.2 Clasificarea instalaţiilor electrice, încăperilor şi utilajului electric.

După utilizarea energiei electrice consumatorii se împart în trei categorii.

- Categoria I. Consumatorii, la care întreruperea alimentării cu energie electrică poate duce la pericol pentru viaţa oamenilor, daune serioase, defectarea utilajului, rebut masiv, dereglarea proceselor tehnologice complicate, încălcări funcţionării obiectivelor comunale de importanţă vitală.

- Categoria II. Consumatorii, la care întreruperea alimentării cu energie electrică poate duce la pierderi de timp de către muncitori, oprirea producerii.

- Categoria III. Toţi ceilalţi consumatori, care nu intră în prima şi a doua categorie.

Instalaţii electrice sunt considerate construcţiile, în care se elaborează, se transformă, se repartizează (se distribuţie) sau se utilizează energie electrică.

După tensiune, instalaţiile electrice se împart:

- în instalaţii cu tensiunea de până la 1000V şi

- în instalaţii cu tensiunea mai mare de 1000V.

După instalare instalaţiile electrice se împart în:

- instalaţii descoperite sau din exterior;

- instalaţii închise sau din interior.

Instalaţiile îngrădite cu plasă din metal sau sunt cu acoperiş se consideră instalaţii din exterior.

După condiţiile mediului înconjurător încăperile se împart în:

Încăperi uscate , jilave, umede, foarte umede, cu praf, cu mediu chimic activ, cu pericol de incendiu, cu pericol de explozie.

- Încăperi uscate: umiditatea relativă a aerului, f=<60% (încăperi de locuit, obşteşti, depozite încălzite etc)

- Încăperi jilave : 70%=f>=60%, vapori în cantităţi mici ce se condensează rar şi în cantităţi mici.

- Încăperi umede: f>75% timp îndelungat; (depozite pentru fructe,) încăperi pentru animale etc.)

- Încăperi foarte umede: f=100%; pereţi acoperiţi cu picături de apă, încăperi sub acoperişuri fără pereţi.

- Cu praf – în care în rezultat procesului tehnologic se depune o mare cantitate de praf tehnologic (fabrici de concentrate nutritive, mori, ş.a.)

- Cu mediul chimic activ – cu vapori de amoniac, sulfură de hidrogen, gaze active.

- Foarte umede cu mediul activ – f =100% cu vapori de amoniac, sulfură de hidrogen sau alte gaze active.

Încăperile cu pericol de incendiu se divizează :

- П-I, încăperi unde sînt folosite sau păstrate lichide inflamabile cu temperatura de aprindere ta≥45%C;

- П-II, încăperi cu eliminări de fibre sau praf, dar care nu-s capabile să explodeze.

Încăperile cu pericol de explozie:

- B-I, încăperi unde se formează amestecuri explozibile chiar în condiţiile de lucru;

- B-Ia, încăperi unde se formează amestecuri explozibile numai în condiţii de avarie (acumulatoare, baze de petrol);