Apiterapia

Imagine preview
(7/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Apiterapia.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 63 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Farmacie

Extras din document

INTRODUCERE. GENERALITĂȚI

Albinele fac parte din clasa insectelor, ordinul Hymenoptera, familia Apidae, genul Apis. Genul Apis cuprinde 4 specii de albine: albina indiană (Apis cerana), albina indiană uriașă (Apis dorsala F), albina pitică galbenă (Apis flora F) și albina meliferă (Apis mellifica L). Dintre acestea, cea mai mare răspândire pe glob o are albina meliferă.

Celelalte specii, având o răspândire relativ limitată, nu prezintă importanță economică, unele dintre ele fiind pe cale de dispariție.

Albina este singura ființă vie care se naște fecioră și moare fecioară. Nu întâmplător, două dintre produsele sale, ceara și mierea, sunt folosite în ritualurile bisericești, la prepararea lumânărilor, respectiv în timpul ritualului sfânt al căsătoriei.

Matca este „regina” stupului. Ca dimensiuni, ea este cea mai mare albină. Este cea care depune ouăle în faguri. Matca tânără anunță printr-un „cântec” ieșirea ei din celulă.

Ea transmite tuturor albinelor stupului anumite trăsături genetice personale.

Lucrătoarele îndeplinesc mai multe munci, în funcție de vârsta pe care o au și anume: curățarea celulelor (este prima muncă oficială a lor).

Imediat după ce au ieșit din celulă se spală; în acest timp i se usucă aripioarele.

Munca de a curăța celulele este grea și de aceea, înainte de a se apuca de curățat, ele iau un strop de miere pentru a avea energie și puțin polen pentru a i se întări mușchii.

Munca în celule durează trei zile, după care albina trebuie să îndeplinească o alta și anume aceea de doică.

Albinele doici hrănesc și îngrijesc larvele până acestea ies din celule. Tot ele le asigură puilor de albine și căldura necesară. La început, după trei zile de incubație, ele dau larvelor lăptișor de matcă la fiecare 4-5 minute timp de 3 zile.

Apoi le oferă un amestec de miere și apă numit „nectar”. De asemenea puii de albine primesc polen. O albină muncește ca doică timp de 1-2 săptămâni, după care va îndeplini funcția de constructor ai fagurilor de miere.

Albinele constructori. Pentru a construi, mai întâi albinele se hrănesc și stau împreună o zi întreagă. Așa cum stau ele atârnate, 8 glande de sub stomacul lor produc fulgi micuți de ceară. Mai târziu vor mesteca acesti fulgi de ceară dându-le forma corespunzătoare formând astfel pereții fagurelui. Construcția fagurelui durază aproximativ 5 zile.

Albinele curățitoare. Aceasta este o muncă mai puțin plăcută și constă în curățarea stupului și cărarea afară a gunoiului.

Albinele paznici. Albinele studiază cu mare grijă pe cei care vor să vină în cetatea lor. Orice musafir nepoftit este tratat ca dușman și atacat. Ele asigură paza la urdiniș oprind intrarea oricărui intrus.

Albinele ventilatoare. Albina ia parte la funcționarea sistemului de aer condiționat al stupului. Această muncă este de o importanță crucială, pentru că atunci când afară este foarte cald, larvele ar putea muri.

Albinele mesagere au rolul de a căuta sursele de hrană și a da de veste celorlalte lucrătoare despre distanța la care se găsesc și calitatea noilor surse de hrană.

Lucrătoarele mesagere pot transmite prin anumite "dansuri" albinelor culegătoare informații precise despre noile surse de hrană.

Printr-un complex de vibrații sonore și miscări ale corpului, ele exprimă atât distanța, direcția cât și concentrația de zahăr a nectarului și timpul pe care îl vor parcurge culegătoarele până acolo. Albinele culegătoare colectează nectarul, polenul și propolisul.

Trântorii asigură perpetuarea speciei, împerechind matca.

C.1.1. PRODUSELE APICOLE. DEFINIȚIE.

CARACTERE GENERALE

Produsele apicole sunt produsele obținute direct de la albină (mierea, polenul, propolisul, veninul de albine, ceara, lăpișorul de matcă, nectarul, păstura, apilarnilul), precum și cele obținute cu ajutorul celor dintâi (hidromelul, oțetul de miere, etc.).

Produsele albinei s-au înscris de la începutul preistoriei în rândul elementelor naturale folosite pentru completarea și ameliorarea hranei, iar apoi pentru combaterea și prevenirea durerii sau suferințelor omului.

Practica tradițională a apiterapiei datează din vremurile imemoriale ale istoriei umane. Dacă în trecut, milenii de-a rândul, mierea a fost folosită ca atare în terapeutică, astăzi stau la dispozitie și alte produse apicole.

1. Mierea (în latină-mellis) este un produs apicol obținut prin transformarea și prelucrarea nectarului sau manei de către albinele lucrătoare și depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui hrana populației din stup.

Obținerea mierii este scopul principal al apiculturii din prezent și din trecut. Conform statisticilor, producția anuală mondială de miere în 2005 a fost de de 1,4 milioane de tone.

Mierea ca medicament reprezintă doar o parte a apiterapiei.

Calitățile extraordinare ale mierii-medicament și aliment prețios în același timp, sunt cunoscute încă din antichitate. Tracii numeau mierea hrana vie.

2. Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat în elemente necesare existenței plantelor, dar și organismelor animale.

Un rol important pentru funcționarea normală a sistemului nervos revine unei substanțe conținute în polen-anevrina. În plus, polenul este un stimulent al poftei de mâncare, înlesnește digestia, îmbunatățește tonusul, alungă oboseala, combate rahitismul, previne căderea părului și chiar face să crească mai bine părul, hrănindu-i rădăcinile.

3. Propolisul este o substanță elaborată de un grup de albine specializate din colonia de albine. Acestea adună diferiți produși biologici existenți pe mugurii și ramurile tinere ale arborilor, precum și de pe codițele frunzelor.

Albinele execută aceste operații în zilele calde cu temperatura peste 20°C și numai între orele 10 si 15 ale zilei.

Compoziția chimică a propolisului este complexă, înglobând substanțe aromate, balsamuri, flavone, substanțe minerale, etc.

Propolisul are efecte antiproteolitice, bactericide și bacteriostatice de neasemuit în rândul substanțelor naturale cu acțiune farmacodinamică cunoscută până în prezent.

Propolisul este unul din produsele apicole cele mai eficiente sub raportul principiilor active transmise de la plantă la om.

4. Veninul de albine este tot un produs biologic propriu al albinei, dar principiile active pe care le conține nu sunt transmise de plante.

Componentele veninului (apamina, melitina, câte zece grupuri de fosfolipaze și hialuronidaze) acționează pe de o parte ca inhibitoare ale sistemului nervos, iar pe de altă parte ca stimulente ale inimii și ale glandelor cortico-suprarenale.

5. Ceara, deși produs glandular al albinei, conține elemente prelevate din plantele vizitate de albine. Astfel, în timpul culesului de salcâm, culoarea cerii devine albă, la floarea-soarelui galbenă, iar la altele (în funcție de specie) roșietică, verzuie sau altă nuanță specifică.

În componența cerii intră substanțe chimice variate cum sunt alcoolii grași, materii colorante, ceroleină, vitamina A, substanțe cu acțiune bacteriostatică, etc. Acești produși imprimă cerii de albine însușiri emoliente, cicatrizante și antiinflamatorii.

Fisiere in arhiva (1):

  • Apiterapia.doc