Celula Vegetală

Denumirea de celulă a fost dată de ROBERT HOOKE (1665) care, examinând lamicroscop o secţiune făcută printr-un dop de plută, a văzut o structură, asemănătoare cu unfagure formată din mai multe cămăruţe pe care le-a numit cells.

HOOKE a emis ideea că,fiecare organism este o asociaţie de astfel de compartimente.Botanistul SCHLEIDEN (1838)şi zoologul SCWANN (1839), pe baza cercetărilor proprii şi sintetizând cunoştinţeleanterioare, elaborează o teorie fundamentată ştiinţific, teoria celulară.

Principala teză esteurmătoarea: corpul vieţuitoarelor, atât plante cât şi animale, este alcătuit din celule. Celulareprezintă unitatea elementară structurală şi funcţională a corpului vieţuitoarelor. Viaţaindividului pluricelular nu reprezintă altceva decât suma vieţilor celulelor care îl alcătuiesc.Teoria celulară şi-a lărgit semnificaţia în 1858, când ilustrul patolog RUDOLFVIRCHOW afirmă că celulele iau naştere din cele preexistente"omnis cellula e cellula".

Astfel se explică faptul că, animalul se formează numai din animal şi planta numai din plantă, sugerând faptul că, între celulele care compun organismele actuale şi celulele primitive, primele apărute pe Pământ cu aproximativ 3,5 bilioane de ani în urmă, există olegătură continuă. Acestă teorie, împreună cu "teoria celulară" au reprezentat unele dinmarile descoperiri ştiinţifice ale secolului al XIX-lea.

Celula reprezintă unitatea morfologică şi funcţională a tuturor organismelor vegetaleşi animale, cu capacitate de autoreglare, autoconservare şi autoreproducere. Celula este unsistem biologic deschis, dinamic, aflându-se într-un schimb permanent de materie şi enrgiecu exteriorul datorită unei structuri specifice. Astfel, multe organisme simple au corpulformat dintr-o singură celulă, fapt pentru care se numesc unicelulare,cum sunt bacteriile(Monera), multe ciuperci şi o serie de alge verzi (Chlorella, Scenedesmus, Protista),etc. Înacest caz, unica celulă îndeplineşte, singură, toate funcţiile vitale inclusiv înmulţirea.Majoritatea algelor, muşchilor şi toate plantele vasculare au corpul format din numeroasecelule, de aceea ele se numesc pluricelulare.

Acest fapt are drept consecinţă diferenţiereacelulelor, adică, adaptarea lor la îndeplinirea anumitor funcţii, fapt ce atrage după sineschimbarea formei şi a structurii celulelor şi gruparea lor în complexe celulare, numite ţesuturi.

Cu cât corpul unei plante are mai multe categorii de ţesuturi, aceasta este maievoluată. Astfet dacă organismele pluricelulare au 3-10 tipuri de celule diferenţiate, muşchii pot avea 20, criptogamele vasculare 27 iar angiospermele (magnoliofitinele) 76 de tipuri de celule specializate (după ZIMMERMANN, 1940).

ALCĂTUIREA CELULEI VEGETALE

Complexitatea organizării structurale a celulei vegetale (Fig. 1) este dată de cele două părţi componente ale sale: organitele celulare vii - protoplasma,denumire dată de MOHL(1840) sau protoplastul,denumire dată de HANSTEIN (1880) şi produşi ai protoplastului- paraplasmă - (denumire dată de KUPFER, 1896) sau metaplasma(HANSTEIN) - fiecare cucomponentele sale, după cum urmează:a)

Protoplasma este formată din: reticulul endoplasmatic, ribosomii, aparatul Golgi, sistemullisosomat microcorpii celulari, corpii paramurali, condriomul celular (mitocondriile) plastidomul celular (cloroplaste, cromoplaste şi leucoplaste) centrul celular, nucleul, aparatullocomotor (cili; şi flageul). b)

Paraplasma cuprinde: vacuomul celular, incluziunile ergastice (ale citoplasmei şi ale plastidelor) şi peretele celular.