Controlul calității aerului

1.NOȚIUNI GENERALE

Poluarea atmosferei - definire

Noțiunea de aer poluat se referă nu numai la prezența unor substanțe străine de compoziția naturală a aerului ci și la cantități sau concentrații care îl fac impropriu pentru exercitarea rolului său fundamental, de a întreține viața. Poluarea atmosferică, a fost definită prin directiva CEE 84/360 din 28/06/1984, valabilă și în prezent: „ca introducerea în atmosferă de către om, direct sau indirect, de substanțe sau energie având acțiune nocivă de natura să pună în pericol sănătatea omului, să strice resursele biologice, ecosistemele, să deterioreze bunurile materiale, valorile de agrement și alte utilități legitime ale mediului înconjurător”.

Altă definiție pentru poluarea atmosferei utilizată la scară largă este cea dată de Meyers: „poluarea aerului reprezintă fenomenul de eliberare în atmosferă a unor substanțe care la o anumită concentrație pot să produca un efect negativ asupra organismelor umane, vegetale sau asupra materialelor, sau care să modifice în sens negativ echilibrul natural al oricărui ecosistem important. Aceste substanțe pot fi solide, lichide sau gazoase și pot fi produse de surse naurale sau de activități antropogenice.”

Convenția de la Geneva din13/11/1979 definește juridic poluarea transfrontalieră ca fiind „poluarea atmosferică ale cărei surse sunt cuprinse total sau parțial într-o zonă supusă jurisdicției naționale ale unui stat și care exercită impact de mediu într-o zonă supusă jurisdicției altui stat, la o distanță astfel încât nu este în general posibil să se distingă aportul surselor individuale sau a unor grupuri de surse de emisii.

Poluarea atmosferei - terminologie (Conform STAS 9081-78)

Termen Definitie

Absorbție Proces de încorporare prin difuzie a unui fluid din exterior, în masa unui corp solid sau lichid.

Acceptor al poluanților Omul și factorii sistemului său ecologic (apa, solul, vegetația, animalele, alimentele de origine vegetală și animală) precum și bunurile materiale, asupra cărora acționează poluanții.

Aditiv antipoluant Substanță adaugata de obicei în cantități mici combustibililor pentru a micșora cantitatea de poluanți conținuți în gazele de ardere.

Adsorbție Proces de aderare a unui fluid pe suprafața unui corp solid.

Aer contaminat Aer poluat cu micoorganisme sau substanțe radioactive.

Aer curat Aer în care componenții naturali se găsesc în proporții normale și este lipsit de poluanți în concentrații capabile să provoace efecte negative directe sau indirecte.

Aer poluat Aer conținând substanțe poluante peste concentrațiile maxime admisibile (care afectează sănătatea, generează disconfort și/sau alterează mediul).

Aer viciat Aer cu proprietăți fizico-chimice alterate, ca urmare a proceselor fiziologice din spații închise, aglomerate, neventilate.

Aerosoli Sistem compus din particule fine solide sau lichide (sub100 microni) dispersate într-un gaz.

Alergen atmosferic Poluant atmosferic capabil a declanșa în organism fenomene alergene.

Antagonismul poluanților Efectul de reducere a nocivității poluanților la acțiunea combinată, simultană sau succesivă a acestora.

Arie poluată Sinonim : zonă poluată.

Autopurificarea aerului Proces natural de purificare (epurare) a aerului prin contribuția factorilor naturali și a reacțiilor chimice.

Cenușă zburătoare Cenușă antrenată de gazele de combustie.

Ciclon Sinonim: Separator centrifugal Dispozitiv care separă pulberile dispersate în gaze mărind viteza de sedimentare, prin folosirea câmpului de forțe centrifuge.

Concentrația maximă admisibilă Concentrația cea mai mare de poluant din aer, permisă de legislația în vigoare, pentru anumite zone și intervale de timp și care nu are efecte negative asupra viețuitoarelor și asupra bunurilor materiale.

Concentrația de scurtă durată Concentrația unui poluant în aer, determinată într-o probă recoltată într-un scurt interval de timp (30 minute).

Concentrația medie zilnică Concentrația unui poluant în aer, determinată într-o probă recoltată în decurs de 24 de ore pe baza unui grafic dat.

Conimetrie Metodă pentru determinarea numărului, mărimii, formei și distribuției granulometrice a particulelor de pulberi poluante recoltate din atmosferă.

Controlul poluării Acțiunea de urmărire a concentrației poluanților din aer, în vederea aplicării măsurilor de protecție în atmosferă.

Debitul emisiei Cantitatea de poluant emisă de o sursă în unitatea de timp.

Degradarea valorii bunurilor materiale datorită poluării Rezultatul acțiunii de depreciere produsă de poluanți asupra bunurilor materiale și a obiectelor de artă.

Depunere de poluanți

Sinonim:Sedimentare de poluanți Fenomenul de sedimentare a particulelor poluante din aer, sub acțiunea gravitației și/sau a condițiilor meteorologice și topografice.

Desprăfuire Acțiunea de reținere prin mijloace tehnice a pulberilor în suspensie dintr-un gaz.

Desprăfuitor Dispozitiv în care se reține total sau parțial praful dintr-un gaz.

Direcție dominantă a vântului Direcția vântului a cărui frecvență este, într-un anumit loc, superioară celor din alte direcții, pe un interval de timp determinat.

Efluent poluant Fluid în mișcare, conținând poluanți evacuați dintr-o sursă.

Emisie Eliminarea în atmosferă a unor poluanți solizi, lichizi sau gazoși.

Filtru Instalație de reținere a suspensiilor dintr-un fluid prin trecerea acestuia printr-un material filtrant.

Fum Aerosoli vizibili, formați din particule fine solide, provenind din combustibili sau procese tehnologice.

Funingine Particule fine solide, aglomerate uneori sub formă de flocoane, provenind din combustii incomplete și care sunt bogate în substanțe organice și carbon.

Furtună de praf Fenomen de transport eolian masiv al pulberilor provenite din eroziunea solului.

Gaz purtător Aer, aer în amestec cu alte substanțe gazoase, sau alte gaze care transportă substanțe poluante.

Gaze de ardere Gaze provenind din procesele de combustie conținând bioxid de carbon, oxid de carbon, oxizi de azot, vapori de apă, etc.

Gaze de eșapament Gaze evacuate de către motoarele de ardere internă conținând diverși poluanți (oxid de carbon, oxizi de azot, hidrocarburi, suspensii, compuși ai plumbului, etc).

Sursă de poluare Generator de poluanți atmosferici. Sursele de poluare pot fi naturale (eroziuni ale solului, erupții vulcanice, etc.) sau artificiale (combustii, mijloace de transport, întreprinderi industriale).

Teritoriu protejat Sinonim: zonă protejată.

Zonă poluată Sinonim: Arie poluată Arie în care se înregistrează concentrații de poluanți peste concentrația maximă admisibilă.

Zonă de protecție sanitară Teritoriu care se stabilește în jurul anumitor surse de poluare în vederea realizării purității aerului în zonele protejate.

Zonă protejată

Sinonom: Teritoriu protejat Teritoriu în care nu este permisă depășirea concentrațiilor maxime admisibile pentru poluanții din aer.

Poluanții atmosferici - clasificare, caracterizare, măsurare

Criterii de clasificare

1.După natura surselor de emisie:

- poluanți naturali - proveniți din surse naturale (eroziune sol, incendii, activitate vulcanică, fenomene meteorologice, cosmice, etc.)

- praf meteoric, praf rezultat din eroziunea solului;

- cenuși si gaze vulcanice;

- fum, gaze, cenușă - generate de incendii;

- aerosoli;

- polen, microorganisme;

- emanații naturale (litosferă, hidrosferă și biosferă) - CO2, CH4, NH3, H2S, NOx, VOC (compuși organici volatili), etc.

- poluanți antropogeni - proveniți din activități umane:

- praf, pulberi, cenuși - generate la prelucrarea minereurilor, fabricarea unor materiale pulverulente sau granulare (ciment, var, carbid, îngrășăminte minerale, etc.), demolări, transport rutier și pe cale ferată, etc;

- fum și cenușă - generate la arderea combustibililor și a deșeurilor;

- oxizi ai sulfului (SO2, SO3) - proveniți din procese de ardere a combustibililor (în special a cărbunilor), a minereurilor cu sulf din metalurgia neferoasă, de la fabricarea acidului sulfuric, etc;

- oxizi de azot (NOx) - proveniți din procese de combustie (arderea combustibililor în scop energetic, motoare termice, alte procese la temperaturi înalte), îngrășămintelor cu azot și alte tehnologii chimice, etc;

- oxizi de carbon (CO, CO2) - generați în cea mai mare parte în procesele de ardere a combustibililor, industria siderurgică, industria chimică și altele;

- compuși organici volatili (VOC) - de tip hidrocarburi și derivați organici, rezultați din extracția și prelucrarea cărbunilor, a petrolului și a gazului metan, din industria chimică de sinteze organice (obținerea și utilizarea unor produși de tip solvenți organici, lacuri, vopsele, etc.), procese de ardere incompletă a combustibililor în scop energetic sau în motoare termice, etc;

- NH3, H2S, COS, CS2, HCl, Cl2, oxizi, săruri și alți compuși chimici rezultați din diverse procese de prelucrare și sinteză.