Sistemul respirator

1. Nasul si fosele nazale.

Primul segment al căilor respiratorii este reprezentat de nas si fosele nazale. Acesta este un organ complex cu functii respiratorii şi senzoriale.

Anatomic sunt doua organe:

1. piramida nazala sau nasul extren sau nasul propriu zis

2. fosele nazale (calum nasi) împreună cu cavităţile anexe sau paranazale (sinus paranasales)

Nasul extern este o proeminenţă mediană situat la mijlocul feţei şi serveşte ca protecţie pentru fosele nazale. El este primul segment al căilor respiratorii. Se găseşte sub baza craniului şi deasupra cavităţii bucale.

Limite superficiale: în sus- incizura nazofrontală; în jos- şanţul nazolabial; lateral – prin două linii în jos şi în afară, corespunzând şanţului nazopalpebral în partea de sus şi nazogenian în partea de jos.

Limitele profunde: de la orificiile narinare până la fosele nazale cuprinzând de fapt, regiunea preturbinală sau calina nasi.

Nasul arată ca o piramidă triunghiulară cu vârful în sus. Rădăcina nasului se află în scobitura dintre frunte şi nas iar baza nasului priveşte în jos şi are două orificii numite narine, despărţite prin septul nazal mobil.

Constituţia anatomică a nasului.

1. planul superficial moale, format din piele, ţesut lax subcutanat, stratul muscular format din muşchii pieloşi anexaţi nasului şi periost sau pericondru.

2. planul profund de susţinere, osteocartilaginos, acoperit în interior de mucoasa pituitară. La nivelul narinelor mucoasa se continuă cu pielea.

Vasele şi nervii.

1. planul superficial: Artera facială vascularizează planurile superficiale iar vena facială colectează sângele venos. Nervii motori provin din facial şi cei senzitivi din trigemen.

2. planul profund : Mucoasa este vascularizată de ramuri din artera maxilară internă şi ramuri din arterele oftalmice. Nervii mucoasei sunt senzitivi şi vasomotori.

Fosele nazale sunt două culoare strâmte situate înapoia piramidei nazale, care ţin de la narine până la orificiile posterioare numite coane. Fosele nazale sunt situate sub baza craniului şi deasupra cavităţii bucale fiind separate între ele printr-un perete numit sept. Posterior fosele nazale comunică cu faringele.

Fosele nazale se împart în două segmente:

1. vestibulul nazal care este oblic în sus şi înapoi

2. fosele nazale propriu zise

Vestibulul nazal este segmentul anterior al foselor nazale care este căptuşit de piele şi de mucoasă. Se întinde de la narină până la limen nasi, care este o creastă curbă care are ca suport marginea inferioară a cartilajului lateral. Limen nasi este linia separatoare dintre vestibul şi fosele nazale propriu zise. Intre narine şi limen nasi se găseşte proeminenţa numită plica alară, determinată de marginea inferioară a cartilajului alar. Această plică marchează locul unde ajunge epiteliul cutanat împreună cu perii şi glandele sebacee. De aici până la limen nasi se află zona de tranzit dintre piele şi mucoasă iar posterior de limen nasi găsim mucoasa propriu zisă.

Vasele şi nervii vestibulului nazal. Arterele provin din arterele etmoidale şi artera facială. Venele sunt preluate de vena facială. Nervii senzitivi fac parte din nervul trigemen. Nervii vasomotori vin prin plexurile perivasculare.

Fosele nazale propriu zise au o direcţie orizontală şi sunt acoperite de mucoasa nazală (pituitară), care acoperă fidel toate neregularităţile de la acest nivel şi pătrunde în sinusurile paranazale. Fosele nazale au patru pereţi.

Peretele superior este împărţit topografic în trei porţiuni:

- o porţiune anterioară ascendentă, numită nazală

- o porţiune mijlocie, fronto etmoidală, apropape orizontală

- o porţiune posterioară, descendentă, sfenoidală.

La nivelul porţiunii mijlocii se găseşte lama ciuruită prin care trec firişoarele nervului olfactiv.

Peretele inferior se prezintă ca un şanţ antero-posterior mai lat în partea posterioară. Anterior planşeul este osos iar înapoi peretele se continuă fără limită de trecere cu vălul platin.

Peretele intern sau septumm nasi, este de natură osteo cartilaginoasă, de formă patrulateră cu direcţie antero-posterioară. Structural, pornind din posterior spre anterior, deosebim trei porţiuni: o porţiune osoasă, o porţiune cartilaginoasă şi o porţiune membranoasă situată cel mai anterior. Pe sept se gasesc două formaţiuni. Cea mai impotantă este tuberculul septului care se dezvoltă în dreptul cornetului mijlociu. Spatiul dintre acestea două se numeşte rima nasi.

Peretele extern se întinde de la limen nasi pâna la sanţul nazo-faringian şi este divizat în două porţiuni:

- porţiunea preturbinală, este zona anterioară, numită şi carina nasi.

Ea este o zona netedă care se întinde în partea superioară de la limen nasi până la lama ciuruită a etmoidului.

- porţiunea turbinală este cea mai întinsă şi pe ea se găsesc

cornetele nazale (turbinaria). Acestea sunt în număr de trei (superior, mijlociu şi inferior). Mărimea cornetelor creşte de sus în jos. Cornetele sunt formate din lame osoase răsucite cu marginea interioară către exterior, ele sunt învelite pe amândouă feţele de mucoasă nazală. Fiecare cornet are o faţă medială convexă, o faţă laterală concavă, o margine liberă îndreptătă în jos şi lateral, o lată margine aderentă de oasele craniului care alcătuiesc faţă laterală a nasului, o extemitate anterioară voluminoasă, numită capul cornetului, o extremitate porterioară sau coada cornetului.

În meaturi se deschid orificiile de comunicare ale sinusurilor paranazale. In meatul superior se deschid celulele etmoidale posterioare. În meatul mijlociu, în porţiunea cea mai anterioară a sa se deschide sinusul frontal. Tot în acesta se mai deschide sinusul maxilar şi două trei celule etmoidale. În meatul inferior se deschide canalul lacrimo-nazal.

Atât cornetul mijlociu cât şi cel inferior au forma unui triunghi cu baza situată anterior. Cornetul inferior este cel mai lung, coada acestuia se află situată cu un cm înainte de orificul trompei lui Eustachio. Când cornetul este hipertrofiat, poate ajunge până la orificiu şi provoacă tulburări de auz. Prin meatul inferior poate fi puncţionat sinusul maxilar. Mucoasa nazală este moale şi formată din corion şi epiteliu. Partea ce mai profundă conţine numeroase vase şi glande.

Epiteliul foselor nazale este de tip olfactiv pe peretele posterior şi de tip respirator în rest. Epiteliul respirator este pluristratificat şi celulele prezintă cili vibratori la suprafaţă. Între aceste celule se găsesc celule mucoase şi celule bazale pe membrana bazală.