Toxicologie

Produse farmaceutice

Carbonat de litiu capsule: 150mg, 300mg, 600mg; tablete 300mg, 450mg.; titrat de litiu: 300mg/5ml.

Tratamentul psihozei maniacale ca şi cel al maladiei maniacodepresive a fost mascat de proprietăţile terapeutice ale litiului (1949). Proprietăţile terapeutice ale litiului au fost puse în evidenţă (1954), la folosirea apelor minerale, cu conţinut bogat în litiu, prescrise în stările de agitaţie extremă.

Este un metal alcalin, care se găseşte în cantităţi foarte mici în organism. Este prezent în apă, sol vegetale.

Etiologic

Sărurile de litiu dau intoxicaţii acute şi cronice prin supradozare terapeutică.

Toxicocinetică

Pătrunde in organism pe cale orală. Litiul este bine absorbit pe cale digestivă. Este distribuit în lichidele biologice şi nu se leagă de proteinele plasmatice. Nu este metabolizat şi este eliminat pe cale renală in proporţie de 95%, a ionului de Li2+ ca atare prin filtrare giomerulară şi reabsorbţie tubulară. Se mai poate elimina prin salivă, transpiraţie, fecale. Eliminarea litiului este redusa la persoanele în vârstă şi în caz de insuficientă renală. Se distribuie repede la făt şi în laptele matern.

Eliminarea litiului este redusa în cazul unei hiponatremii, cu exacerbarea toxicităţii.

Toxicocinetica litiului prezintă variaţii individuale mari.

Toxicodinamie

Efectele psihotrope ale litiului sunt evidente în psihoza maniacală, mania acută, în depresii refractare la imipramină. atenuează tulburările afective, starea de agitaţie, ideile delirante. Litiul intervine în multe transmisii sinapîice din creier. Dozele terapeutice, ia omul normal nu modifică comportamentul acestuia: ÎŢ. este mic şi reacţiile adverse pot să apară chiar la zona terapeutică (0,5-1 mEq/L). dar mai frecvent ia o iiţsmîe peste zona terapeutică (1,8-2 mEq/L).

Reacţiile adverse; retenţie hidrosalină (mai cu seama în primele zile ale tratamentului), creşterea volumului tiroidian (la administrare cronică), poliurie, sete intensă, uneori diabet.

Tulburări digestive: greaţă, vomă, diaree;

Hipokaliemie (astenie fizică);

Tulburări nervoase (confuzie, convulsii, comă).

Efecte teratogene (au fost depistate malformaţii la nivelul aparatului cardiovascular) fiind contraindicai în timpul sarcinii.

Reacţiile adverse sunt potenţate de:

1. diuretice saluretiee datorită hiponatriemiei (furosemid, acid etacrinic, tiazide, spironolactonă)

2. asocierea litiului cu haloperidol poate produce tulburări nervoase grave (encefalopatie, confuzie, sindrom extrapiramidal, letargie).

Simptomatologie

Intoxicaţiile acute se manifestă prin: dureri abdominale, greţuri, scăderea în greutate, poliurie, edeme, erupţii cutanate, în. cazuri rare scăderea libidoului şi alopecie, comă, convulsii, hipertermie (cronică), insuficienţă renală.

în intoxicaţia acuta gravă apare: confuzie mintala, aritmii, hipotensiune, albuminurie, comă, colaps cu anurie. - •

Intoxicaţia cronică: hipertermie, poliurie, sete intensă, uneori diabet.

Tratament

Decontaminare: lavaj gastric la o oră după ingestia de cantităţi mai mari de 40 mg/kg corp; 30-60g de sulfonat de polistiren sodic sau polietilenglicol (2L/oră timp de 5 ore la adulţi) - 67% din litiu este absorbit.

Tratament simptomatic.

- administrare de sulfat de magneziu i.v. (combate tahicardia);

- atropină pentru bradicardie;

- hemodializă.

EXCITANTE CORTICALE

DERIVATI XANTINICI

In natura exista numeroase plante care contin derivati xantinici (purinici) in concentratii variate, din care:

1. Thea folium

2. Coffea semen

3. Cacao semen

4. Colae semen

CAFEINA TEOFILINA TEOBROMINA

1,3,7 trimetil-xantina 1,3 dimetil-xantina 3,7 dimetil-xantina

(teina)

Teobromina se prezintă ca o pulbere microcristaimă albă, fară miros, cu gust slab amar. Este foarte greu solubilă în alcool, apă, cloroform şi eter. Se dizolvă în acizi minerali şi soluţii de hidroxizi alcalini.

Metilxaniinele au caracter amorf. :

Cafeina + fiole 250 mg/1mL, s.c.

Etiologia intoxicaţiilor

Metilxantinele prezintă implicaţii toxicologice minore.

Intoxicaţia acută este rară şi apare prin abuz alimentar (consum excesiv de cafea, ceai,

cacao, ciocolată);

S-a stabilit că o cană de:

- ceai conţine 20-40 mg. cafeina:

- cafea conţine 50-160 nig cafeina:

- (sticlă de Coca-Cola 100 ml) conţine 8-15 mg. cafeina;

- cacao conţine 3,5 mg cafeina;

- ciocolată (30 g) 6-20 mg cafeina.

Intoxicaţia cronică (cafeism sau teism) este destul de frecventă; ea se datorează consumării timp îndelungat de cafea sau ceai („drog social").

Toxicocinetică

Derivaţii purinici pătrund în organism pe cale orală, parenterală şi rectală. Uşor absorbiţi

de la locul de pătrundere. Se localizează în toate ţesuturile şi organele, în special la nivelul

ficatului.

Biotraosfoîmarea meîilxantirieior este intensa, deoarece în organism, sunt sisteme enzimatice capabile să degradeze purinele endogene similare, rezultate din catabolismul nucleoproteinelor. Biotransformarea cafeniei prin demetilare la: dimetilxantine, paraxantina, teofilina şi teobromina, care sunt apoi transformate in continuare în monometilxantine; oxidarea la nivelul C8 cu formare de acizi metilurici; hidratarea şi oxidarea. cu scandarea ciclului imidazolic, şi fomarea de derivaţi de uracil; oxidarea grupării CH3 cu formarea de CO2; acetilarea metabolitilor secundari.