Complementele necircumstanțiale și realizările acestora

Cuvânt-înainte

De ce complementele necircumstanțiale?

În învățământul nostru de toate gradele, studiul limbii devine o prioritate elementară, ce se impune în condițiile în care, ca vorbitori activi, suntem puși în situația de a ne supune unor norme și reguli elaborate prin studii temeinice, prin documentări științifice, printr-o asiduă rigurozitate didactică. Într-un asemenea context, școala, ca instituție socială care organizează și desfășoară procesul instructiv-educativ, are datoria să-și circumscrie rolului ei primordial activitățile didactice care angajează liber cunoștințele, priceperile și deprinderile în spiritul contribuției elevilor la autoformare în ipostaza de subiect al educației.

Marele istoric Nicolae Iorga constată: „Școala cea mai bună e aceea în care înveți înainte de toate a învăța.”

Tema în speță, complementele necircumstantiale, are un rol însemnat în cadrul părților de propoziție și în frază și dă relief comunicării. Cunoașterea lor temeinică facilitează, desigur, abordarea și înțelegerea, în general, a fenomenelor de limbă.

În lingvistica românească, problema complementului este deosebit de complicată, controversată și are o bibliografie vastă. Teoretic, în mod indubitabil, acest fapt are menirea de a contribui la lămurirea unor aspecte legate de rolul complementului și identificarea acestuia la nivelul propoziției, respectiv identificarea completivei la nivelul frazei, însă realitatea nu concordă cu așteptările noastre întrucât ne oferă o paletă considerabilă de puncte de vedere, fără a se putea vorbi de abordarea lor unitară.

Controversele stârnite în jurul acestei teme, pe de o parte, iar, pe de altă parte, problemele întâmpinate în activitatea efectivă la clasă m-au determinat să acord atenție acestui subiect, eventual să reiau unele din problemele puse de cercetători cu scopul de a confirma cu noi argumente și soluții situațiile date.

Spre deosebire de morfologie, sintaxa e mult mai apropiată de logică, deoarece ea exprimă, în mare măsură, generalul.

Părțile secundare de propoziție adaugă informații suplimentare, determinând atât subiectul cât și predicatul. Părțile secundare de propoziție se definesc în raport de cuvântul determinat.

Tocmai pornind de la aceste idei se poate spune că într-adevăr problema complementului în limba română este deosebit de spinoasă, lucrarea de față propunându-și să ofere, într-o măsură mai mare sau mai mică, eventual,unele răspunsuri pertinente.

Spre deosebire de complement care suportă o mulțime de clasificări, potrivit opiniilor marilor noștri lingviști, însușirea completivei poate fi înlesnită de o cunoaștere temeinică a complementului circumstanțial, în general, și a celui necircumstanțial.

Noile manuale de gramatică pentru clasele V-VIII (concepute în sistem alternativ) se prezintă la un nivel superior în raport cu cele folosite anterior. Ele sunt concepute ca o gramatică practică, în care descrierea și explicarea problemelor de limbă se realizează pe baza unei mari diversități de exerciții și îndrumări. Elevii sunt puși în situația să observe, să motiveze, să aplice faptele de limbă.

Probleme ce necesită explicații, analize, demonstrații, situații problematice, care pot duce la crearea de confuzii pe fondul unui fragil raționament deductiv, reprezintă câteva din obiectivele pe care mi le-am propus să le urmăresc și sper ca în urma studiului, pe baza unei documentări riguroase și sistematice să reușesc să le ating.

Mi-aș dori ca această lucrare să ofere soluții ameliorative, să vină în sprijinul acelor cadre didactice care, nu de puține ori, s-au văzut puse în situația dificilă de a găsi metodele necesare, instrumentele de lucru, strategiile cele mai potrivite pentru obținerea unui feed-back la care visează orice dascăl.

Lucrarea de față prezintă posibilități de realizare a poziției sintactice ale complementelor necircumstanțiale la niveluri diferite ale sintaxei: la nivelul propoziției și la cel al frazei. Am început prin prezentarea caracteristicilor generale ale complementului și apoi a complementelor necircumstanțiale, ca părți secundare de propoziție în vederea identificării aspectelor esențiale care fac posibilă interpretarea unei părți de vorbire ca fiind complement direct, indirect, secundar, posesiv, comparativ, prepozițional sau de agent. A urmat descrierea trăsăturilor comune părților de propoziție și propozițiilor subordonate, corespondența sau paralelismul care există între acestea, ca reprezentare a aceleiași funcții sintactice. Capitolele despre părțile de propoziție în discuție și despre subordonatele corespunzatoare cuprind și descrierea situațiilor în care aceste unități pot fi confundate cu alte părți de propoziție, respectiv cu alte propoziții subordonate.

Această lucrare este rezultatul preocupărilor mele de a îmbunătății modul de predare, respectiv învățare a noțiunilor de limbă, mai exact a noțiunilor de complement necircumstanțial. Chiar dacă pentru gimnaziu sunt prevăzute în programa școlară complementul direct, complementul indirect, complementul prepozițional și complementul de agent, în această lucrare am tratat și celelalte tipuri de complemente necircumstanțiale (complmentul posesiv, complementul comparativ) deoarece am considerat că sunt la fel de importante ca și cele pe care programa școlară le include pentru studiere în gimnaziu. Tratarea tuturor complementelor necircumstanțiale se întâlnește doar în capitolul intitulat Fundamentarea teoretică a temei.

Problemele instructiv-educative legate de lecțiile de predare a complementelor necircustanțiale sunt multiple și importante, de aceea profesorul trebuie:

-să arate elevilor bogația, varietatea si sensul formelor complementelor necircustanțiale existente în limba română;

-să-i facă să înțeleagă că folosirea corectă a formelor gramaticale constituie o condiție absolut necesară exprimării orale și scrise.

Tema aleasă vizează demersurile desfașurate pentru inovarea și modernizarea strategiilor de predare-învatare în vederea creșterii motivației și interesului elevilor pentru învățarea școlară, pentru valorificarea potențialului creativ și intelectual al fiecărui elev.