Limba română - diversitate lingvistică

Limba română = este limba comună şi oficială a statului naţional unitar român.

A. VARIANTA LITERARĂ A LIMBII ROMÂNE :

- este un aspect al limbii naţionale;

- presupune forme şi utilizări specifice;

- acoperă necesităţile de comunicare în toate domeniile culturii (ştiinţe, arte, relaţii oficiale,

presă, şcoală, teatru, radio, televiziune);

- se caracterizează prin aspect elaborat, îngrijit şi prin respectarea obligatorie a unor norme.

Periodizarea limbii române literare:

I. Limba română literară a Epocii vechi (1521 – 1780):

- se caracterizează prin existenţa unui sistem dublu de norme care separau două

variante literare româneşti: de tip nordic

de tip sudic

II. Limba română literară a Epocii moderne (1780 – 1840):

- normele literare devin unice pentru întreg teritoriul românesc = norma literară

modernă este supradialectală = se situează deasupra diferenţelor dialectale

(regionale), făcând distincţia între ele;

-baza dialectală a românei literare moderne o constituie elementele lingvistice de tip

sudic – muntenesc.

II. Limba română a Epocii contemporane:

- ca realizare concretă se defineşte prin existenţa unor variante de limbaj cultivat,

diferite între ele prin funcţia îndeplinită în actul de comunicare;

- variantele culturale ale limbii literare sunt stilurile (limbajele) funcţionale;

- în general, sunt acceptate patru variante funcţionale de bază:

- stilul ştiinţific;

- stilul juridico-administrativ;

- stilul publicistic;

- stilul artistic (publicistic).

B. VARIANTELE NELITERARE

B.1. VARIANTELE GEOGRAFICE (REGIONALE / TERITORIALE):

- se deosebesc prin particularităţi fonetice şi lexicale (mai puţin morfo-sintactice)

distincte de la o zonă la alta a teritoriului de limbă română;

- ca repartiţie dialectală, româna actuală continuă, în forme noi, situaţia creată prin

distrugerea unităţii românei comune şi prin separarea dialectelor;

- există patru dialecte:

- unul nord-dunărean: dacoromâna = se vorbeşte pe teritoriul României, al Republicii

Moldova, precum şi în regiuni cu populaţie românească din

Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria;

▪ în configuraţia actuală, dacoromâna prezintă diferenţe

lingvistice regionale care permit divizarea ei în graiuri;

- trei sud-dunărene: - aromâna

- meglenoromâna

- istroromâna

B.2. VARIANTELE SOCIALE

JARGONUL = variantă socio-culturală de limbaj, o formă de distanţare lingvistică.

a) Jargoanele neologice = prezenţa anormal crescută a neologismelor adaptate sau,

mai ales, neadaptate la sistemul limbii române;

= asigură izolarea ‚elitelor’ culturale.

b) Limbajele profesionale = marcate de puternice diferenţe lexicale pe profesii: presă,

medicină, agricultură, ocupaţii tehnice.

ARGOUL = limbaj cu „cifru”, menit să garanteze secretul mesajelor transmise.