Morfologie

Substantivele care au o singura forma pentru a denumi atat functia de sex masculine cat si cea de sex feminine s n SUBST EPICENE.

a) Subst cu forma masc pt ambele genuri: papagal, liliac, fluture, elefant

b) Subst cu forma feminine: camila, foca, lacusta, zebra

Subst care fac distinctive la nivelul expresiei

a) Heteronimie: baiat-fata/ barbat-femeie

b) Prin sufixe de legatura:

a. Subst motionale – de la masc+suffix=feminine = motiune bidirectionala

b. Subst mobile – prin sufixe motionale = satean/sateanca; lup/lupoaica

c. Gasca/gascan; vulpa/vulpoi

Observatii:

- Deoarece sufixele motionale sunt de natura lexical si nu gramaticala, spunem ca subst nu se schimba dupa gen. subst dispuse in perechi sunt cuvinte diferite si date ca atare in dictionar.

SUBSTANTIVUL. CATEGORIA NUMARULUI

DEFINITIE: numarul este categoria gramaticala [rin care se exprima singularitatea sau pluralitatea obiectelor. Romana organizeaza categoria numarului in singular si plural, cu acoperire perfecta in planul extralingvistic.

NOTA: un statut special ca reprezentare morfematica cu subst cu opozitie indiferent de gen: masculine – ochi, arici; feminine – invatatoare; neutre – nume.

Modalitati de segmentare:

- Cu desinenta negativa la ambele numere: pui; nume

- Cu o desinenta pozitiva, la ambele numere: pu-i; num-e

- Oricare dintre, este preferabila a doua prin gradul de generalitate a pluralului marcat

Subst fara opozitie binara de numar – defective de u membru al categoriei (fie sg, fie pl). Cunoscute ca:

- Singularia tantum – doar singularul

- Pluralia tantum – doar pluralul

Concluzie: despre toate aceste subst vom spune ca sunt defective de sg si plural.

1. Contextele de plural si singular

a. Contextele singularului – combinatia cu un/o pentru subst numarabile

b. Context de plural

i. Obs: substantivele defective de sg au un comportament eterogen. Se accepta ambele ca avand un plural absolut.

2. Procedee de formare

a. Prin adaugare la forma de sg a desinentei de pl. Dpdv desinential avem opozitia sg=des/pl=des pozitiva

b. Prin inlocuirea des de sg cu cea de pl. Dpdv desinential opozitia este: sg=des pozitiva/pl=des negativa

3. Desinentele de numar

a. Casa/case

b. Seara/seri

c. Sora/surori

d. Carte/carti

OBS: in mod exceptional, un subst poate sta intr-un caz cu prep, cazul nu este impus de prepozitie – situatia pronumelor forme neacceptuate in D posesiv insotite de prepozitia in G.

SUBSTANTIVUL.CATEGORIA CAZULUI

DEFINITIE: cazul este categoria gramaticala cea mai abstracta fara o corespondenta directa cu realitatea extralingvistica. Cazul este prin excelenta o categorie de relatie, principalul mijloc gramatical de relationare a cuvintelor. Avem doua categorii mari de cazuri:

1) Substantivale sau propriu-zise: in corespondenta cu anumite valori gramaticale. Le avem la subst, substitute si orice parte de vorbire folosita substantival. La aceste clase de cuvinte variatia formala cazuala se asociaza cu variatie in continut gramatical. De aici asocierea acestui caz este categorie de continut.

CAZURI SUBSTANTIVALE: a) C1(N1, Ac1, G1, D1, V1) – cazuri fara prepozitie. Toate cazurile din aceasta ramura intrunesc aceasta ipostaza. Se caracterizeaza dpdv sintactic prin faptul ca sunt generatoare de functii sintactice ele insasi, specializate pe functii sintactice, au functionalitate maxima

b) C3 – cazul cu prepozitie si supus de propozitie. Functionalitatea lor este 0, functia este generata de prezenta propozitiei. Apar in ipostaza de G3, D3, Ac3.

NOTA BENE: substantivul nu are decat C1 si C3 polarizate.

2) Cazuri adjectivale: ale acordului sintagmatic formal cu subst, acord in care sunt antrenate si genul si numarul. Variatia cazuala nu mai are corespondenta la nivelul continutului gramatical. Indiferent de cazul in care sta, adj are mereu acelasi continut gramatical al cazului. Adj se reduce practic la ceea ce numim functie atributiva la nivelul eentei, fenomenalizata in 3 ipostaze: atribut adjectival, nume predicativ si element predicativ suplimentar.

Cunosc categoria cazului adjectival toate adjectivele: tot ce se acorda in gen, nr si caz. Deoarece functionalitatea lui, desi redusa ca esenta la cea de tip atributiv este intrinseca cazului (el o genereaza), el se situeaza intre C1 si C3 – il numim C2(caz acordat).

1. Definirea cazurilor: argumentarea argumentatiei ca romana are 5 cazuri, desi la nivelul expresiei nu se pot inventaria decat 3 forme distincte, in analogie cu flexiunea cazuala a pronumelui. Cazurile se definesc si se deosebesc intre ele prin

a. Continut semantic

b. Distributional

c. Functional

d. Formal(prin desineta prep)