Prezervarea documentelor

Notiuni de conservare a documentelor

Conservarea documentelor=ansamblu de masuri preventive si curative ce au ca scop prelungirea vietii documentelor.

Conservarea preventiva=ansamblu de masuri ce au ca scop prelungirea vietii documentelor, fara a le supune vreunui tratament fizic sau chimic. Aceasta se realizeaza prin elaborarea unor norme si regulamente, proceduri cu privire la realizarea unui circuit optim pentru documente, precum: reglemenati privind transportul documentelor, prelucrarea documentelor, pastrarea, expunerea, transferul informatiilor, etc.

Conservarea curativa=ansamblu de masuri, operatii, tratamente ce au ca scop inlaturarea degradarii lor existente asupra documentelor.

Tratamentele de conservare pot fi:

A. de masa:

B. singulare, care se impart in:

a. tratamente de restaurare:

b. tratamente de refacere structurala a documentelor.

A. Tratamentele de masa-sunt tratamente care se realizeaza pe un numar mare de documente in acelasi timp. Acestea sunt: tratamente de dezinfectie, dezinsectie, dezacidifiere.

B. a. Tratamentele singulare de restaurare se adreseaza documentelor cu valoare patrimoniala sau bibliofila; intra documentele tiparite pana la 1900 si documentele din categoria tezaur; restaurarea fiind ansamblul de masuri ce au ca scop refacerea structurala a documentelor fara a-i afecta elementele originale, folosind tehnici si materiale compatibile.

B. b. Tratamentele de refacere structurala se adreseaza fondului curent, documente tiparite dupa 1900 si care au ca scop reglarea documentelor afectate de o consultare intensa sau o structura deficitara.

Hartia - secolul I e.n., in spatiul chinez; produsa din fibre din plante specifice chinezesti, plante dfibrate cu ajutorul unor pietre de macinat si depuse intr-o suspensie apoasa.

Ulterior, hartia astfel obtinuta, pentru cresterea rezistentei, era acoperita cu gelatina; hartia a cunoscut o evolutie astfel incat a ajuns a fi folosita ca bancnota.

Din spatiul chinez a ajuns la arabi in secolul VIII; in Europa a debutat in Spania (sec. XI) la Xativa (1160) unde a aparut prima moara de hartie.

Urmeaza apoi Franta cu mori de hartie, Italia, Olanda, Germania, Elvetia, Anglia, Polonia, Austria, Rusia etc.

La Fabriano-Italia se folosea pentru prima oara filigranul, ca element distinctiv pentru tipurile de hartie manufacturata.

Hartia manuala era produsa in coala-avea forma unei site de formare. Pe sita de formare se atasa filigranul manufacturii respective.

Pana la 1870 intreg procesul de manufacturare a hartiei se baza numai pe forta apei si presupunea un timp indelungat, de la selectia deseurilor pana la obtinerea colii de hartie.

Revolutia industriala a determinat cautarea unei alte materii prime, aceasta fiind celuloza din lemn, supusa unor tratamente chimice si fizice intense, astfel la 1820 apar primele sisteme industriale de fabricare a hartiei din pasta lemnoasa sub forma de role.

Perioada 1840-1980 a fost o perioada de cautari, o perioada in care s-au cautat teste si standarde pentru obtinerea unor hartii rezistente in timp, astfel, in 1994 apare standardul ISO 9706 ce prevede calitatile necesare pentru hartia permanent-durabila folosita pentru tiparirea documentelor.

Hartia se simbolizeaza cu ; trebuie sa aiba cel putin 2% rezerva alcalina si sa pastreze calitatile mecanice si fizice cel putin 200 de ani.

Factorii de degradare a documentelor

a. factori interni de degradare;

b. factori externi (exogeni) de degradare

a. Factorii interni de degradare se impart in:

1. aciditatea hartiei;

2. aciditatea cernelurilor;

3. structura documentelor.