Semiotică

Truisme: totul este semn. Totul este comunicare.

Functia cognitiva serveste la descrierea realitatii.

Functia expresiv-comunicativa serveste la exteriorizarea subiectului la transmiterea de informatii.

Functia retorica vorbeste cu ea insasi, cu de la sine putere – produc efecte hipertrofiate.

Solutia lui Pierce – semnele sunt de 3 feluri: iconi, indecsi, simboluri. Ideal ar fi sa lucram cu cat mai multi indecsisi iconi(unelte prin care putem reproduce - situatie dintr-un mediu in altul) si cu putine simboluri.

Fiecare act de numarare sau calculare scoate din discutie trasaturi specifice ale indivizilor numarati si pune in acelasi timp in evidenta - anumita trasatura comuna care nu-i obligatoriu cea esentiala. Cunoasterea reala se poate face prin iconi si indecsi, sistematizarea se poate face numai prin simboluri. La introducerea in calcul semnele naturale devin simboluri. - mare parte a datelor din realitate se pierd atunci cand calculam. In momentul in care am terminat calculul, cat mai este el de reprezentativ? Cu cat se simplifica si abstractizeaza regulile sistemului, cu atat sistemul devine mai puternic din punct de vedere logic, dar el devine mai putin reprezentativ pentru realitate.

Ce se castiga in sistematicitate, se pierde in referinta.

Heidegger: fenomen spiritual catastrofal, transformarea numeralismului in numarat. Societate calculatorie – care nu face altceva decat sa masoare, sa numere, sa reduca totul la cifre. A recunoaste drept real numai ceea ce a fost numarat – altfel dispare din realitatea pana si psihologica.

Pozitivismul – recunoaste ca e existent doar ceea ce poate fi cunoscut la modul palpabil. Ce fel de semne trebuie sa folosim in comunicare, in care culegem date din realitate? Un nume propriu! Idealul cognitiei este unul care are instrumente pentru a prinde fiecare individ.

Russel – despre demolare(logica formala). Idealul uzului corect al limbajului este denotarea, posibilitatea de a trimite la indivizi, acest ideal este indeplinit cel mai bine de numele proprii.

Wittgenstein – Tractactus logico-filosofims: tot ceea ce poate fi spus in genere, poate fi spus clar. Despre ceea ce nu poate fi spus, dar trebuie sa se faca. Ne arata un creion si zice: acesta se numeste TOFF: am den umit obiectul respectiv si nu l-am caracterizat. Toff – creion lung albastru.

Definitii ostensive, prin trimitere, numesc obiecte dar nu le caracterizeaza in niciun fel – fac contact cu realitatea. Fiecare semn trimite la un singur obiect/ la - clasa de obiecte bine determinata. Numai dublarea realitatii, nu foloseste la nimic. Ostensivele nu pot fi utilizate in sistemele conceptuale, care caracterizeaza obiectele.

„Locul limbii intre faptele umane” – Saussure – despre semnologie, studierea tuturor semnelor umane. Semnul lingvistic e doar un semn printre altele, e cel mai important dintre semne. Sistemul lingvistic ne poate face sa intelegem natura problemei semiologice. „Nimic nu este distinct inaintea aparitiei limbii”. Distinctiile din gandirea noastra sunt determinate de patrunderea de semnificate a limbii – orice activitate cognitiva sau comunicativa sufera aceasta influenta: semiologia va trebui sa recunoasca intaietatea semnului lingvistic.

Limbajul nu este - terminologie. Nu este ceva coordonat, vine posterior existentei unor obiecte; nu da denumiri. Limbajul este ceva anterior amintirii noasstre, oferind - cunoastere intuitiva si primara de la care se pleaca spre cunoasterea stiintifica; opereaza cu - nterminologie, mai degraba decat cu limba insasi. Toate distinctiile din realitate sunt date de un limbaj. In cunoasterea originara, dilema – lingvistica nereflectarii. In cunoasterea stiintifica, terminologic, balena este mamifer. Orice cunoastere generala a semnelor va trebui sa tine seama de specificitatea pe care semnul lingvistic are cuvantul a confesionalismului si lumii sale.

A treia cale – semn, limbaj, istoricitate. Stabilitati, imuabil, fiinta. Miscare continua, devenire, fiinta, contingenta – empirism – multiplul, individualul. Filosofia lui Kant – incearca sa impace cele 2 lumi: intuitia/intelectul – nu functioneaza una fara cealalta. Humboldt, Saussure – nu incearca sa le impace, ci afirma ca intotdeauna a existat - a treia.

Abordare diacronica

A.Codoban – „Structura semiologica a structuralismului” – „Semn si interpretare”. Exista 3 etape in istoria filosofiilor occidentale

1. anticii – rationalism vs empirism: filosofie a Fiintei, ceva de sine statator, exterior si independent de cunoasterea umana e diferita: mai intai nu exista nimic

2. empirist vs rationalist(Kant) – Saussure a filosofiei cunoasterii(gnoseologie), in care nu se mai pune in discutie Fiinta, ci problema limitelor cunoasterii noastre.

3. dupa Saussure – filosofia comunicarii si a lingvisticii, totul e discurs; exista doar ceea ce poate fi comunicat.

Donatella di Cesare

- exista 3 etape in desfasurarea gandirii occidentale

- filosofia Fiintei – de la inceputuri pana la Kant

- Kant – Humboldt

- Posthumboldtiana – interesul pentru limbajul neorientat ca finalitate inspre altceva

- orice referire in teoria ideilor innascute care sunt in afara istoriei – cainii se mai schimba, ideea de caine e incoruptibila

- gandirea este aplicarea conceptelor incoruptibile

- nu exista idei innascute; doar indivizii sunt reali; orice cunoastere provine inductiv din datele empirice

Problema sunetelor – pentru empiristi sunt importante, pentru rationalisti nu.

Rationalisti - Semnele nu participa la contituirea garndirii si a cunoasterii, ele tin doar de practica comunicativa, de un domeniu secundar.

Empiristi – semnele sunt singurele instrumente prin care ne putem ridica deasupra individualului – doar semnul „cal” tine la un loc toti caii pe care i-am intalnit.