Structura rețetei - Cuvinte și semne auxiliare utilizate în rețetă

Rețeta. Definiție

Reţeta (ordonanţa medicală) este un act ştiinţific medical şi oficial eliberat de către medic. Reprezintă ordinul scris al medicului către farmacist referitor la prepararea şi/sau eliberarea medicamentelor. Este un mijloc de legătură între medic şi farmacist. Este şi un document medico-legal, care implică responsabilitate juridică. Reprezintă şi un act de justificare şi contabilizare a medicamentelor (în cazul regimurilor speciale).

Rețeta

Rețeta reprezintă legătura între medic și farmacist, în ambulatoriu.

Este scrisă de către medic

Este verificată de către farmacist

Eventual, este reținută în farmacie, dacă legislația prevede acest lucru

Forma rețetei

Reţeta este un formular tipizat sau o hârtie de formă dreptunghiulară cu dimensiunile 20x10 cm. Se completează citeţ cu pix, cerneală sau creion chimic, fără corecturi sau ştersături. Stupefiantele se prescriu pe reţeta cu timbru sec. Două preparate scrise pe aceeaşi reţetă se separă între ele prin dublul semn al înmulţirii #. Dacă prescripţia continuă pe verso se scrie în partea dreaptă jos % VERTE! (“întoarce !”).

Tipurile de formulare de rețetă

In conformitate cu Ordinul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova nr. 195 din 01.07.2000, se institute 3 tipuii de formulare de reţetă:

nr. 1 - pentru prescrierea şi livrarea medicamentelor

nr.2 – pentru prescrierea și livrarea stupefiantelor și preparatelor psihotrope

nr. 3 – pentru prescrierea și livrarea medicamentelor gratuite sau cu înlesniri

Conținutul rețetei

Reţeta are clasic 7 părţi, din care 6 revin medicului, iar una este completată de farmacist.

SUPERSCRIPTIO (ANTETUL)

INVOCATIO

PRESCRIPTIO

SUBSCRIPTIO

INSTRUCTIO (SIGNATURA)

DATA, SEMNĂTURA ŞI PARAFA MEDICULUI

ADNOTATIO

1. SUPERSCRIPTIO (ANTETUL)

SUPERSCRIPTIO (ANTETUL) – cuprinde date despre:

unitatea sanitară care eliberează prescripţia medicală

bolnav – nume, prenume, vârsta, adresa.

regimul (compensat, gratuit, etc).

numărul din registrul de consultaţii sau al foii de observaţie

diagnosticul (în concordanţă cu conţinutul prescripţiei).

2. INVOCATIO

INVOCATIO – se reprezintă prin Rp/ o prescurtare de la “Recipe” adică “ia” (forma imperativă a verbului a lua), se adresează farmacistului şi conferă caracter oficial reţetei.

3. PRESCRIPTIO

PRESCRIPTIO – este prescripţia propriu-zisă. Ea poate cuprinde :

preparate magistrale

preparate oficinale

medicamente tipizate

PRESCRIPTIO

În cazul preparatelor magistrale cuprinde enumerarea ingredientelor şi cantităţile.

Denumirea – substanţele se scriu una sub alta, cu iniţială majusculă, în ordinea:

substanţa activă principală

substanţa (substanţele) adjuvantă

substanţele cu rol corectiv

substanţele stabilizatoare

excipientul sau vehicolul (pentru formele lichide) Pentru reţetele magistrale se trece denumirea oficinală din Farmacopee în limba latină, în cazul genitiv partitiv.

Cantităţile – se trec în dreptul fiecărui ingredient în cifre arabe. Se exprimă în grame şi se scriu în sistem zecimal.

PRESCRIPTIO

Preparatele oficinale se vor prescrie folosind numele din Farmacopee, în cazul genitiv partitiv, iar în dreptul substanţei cantitatea

Medicamentele tipizate se pot prescrie pe reţeta medicală în 2 moduri:

prin folosirea denumirii comerciale, atunci când medicul doreşte ca bolnavul să primească produsul unei anumite firme.

prin folosirea denumirii comune internaţionale (denumire generică) atunci când acelaşi medicament este produs de mai multe firme farmaceutice, iar medicul nu are o preferinţă pentru un anume preparat comercial. În această situaţie urmează ca farmacistul să 14 elibereze preparatul pe care îl are în stoc în acel moment sau care convine cel mai mult pacientului ca prezentare şi preţ de cost