Teorie Pragmatica

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Teorie Pragmatica.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 15 pagini .

Profesor: Olga Balanescu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Filologie

Extras din document

TEORIE

ACTUL PRAGMATIC

Actul pragmatic este un mesaj suplimentar care nu este rostit ca atare, dar poate fi înteles de către receptor, dacă acesta acordă atentie următoarelor aspecte:

1 Mijloace lingvistice de comunicare suplimentare (gesturi, mimică, zâmbet, voce, momente de tăcere, modul de a privi, etc.)

2 Caracteristici ale vorbitorului dinn punct de vedere psihologic.

Actul pragmatic însotette mesajul propriu ti îmbogătette sensul acestuia cu noi părti din informatie.

Actul pragmatic este întâlnit în toate tipurile de dialog, atât cele formale, cât ti cele informale.

Contextul este reprezentat de starea fizică ti psihologică totală care influentează performanta actului de conversatie. Astfel, o conversatie poate avea loc într-un mediu formal (o sală de clasă, într-un hol sau sală de conferinte) sau într-un mediu informal (acasă, pe stradă, într-o pauză).

Contextul influentează conversatia, deoarece interlocutorii vor alege un subiect adecvat pentru locul în care se află.

În pragmatică, subiectul se numette referent, fiind în strânsă legătură cu textul.

INTERACtIUNEA VERBALĂ

Interactiunea verbală reprezintă relatia bine stabilită dintre interlocutori ti dialog:

a. Interactiune personală

b. Interactiune de tranzactie

Interactiunea personală este specifică pentru dialogul efectuat de către prieteni, membri ai familiei, cunottinte, atadar oameni care îti pot permite un mod informal de adresare.

Interactiunea de tranzactie este specifică interlocutorilor care sunt situati la un nivel socio-profesional diferit, care nu au aceeati vârstă sau care nu au o relatie apropiată.

Ex: directorul si angajatul

În ceea ce privette construirea mesajului, interactiunea verbală este redată de structurile lingvistice posibile.

CONTEXTUL SITUAtIONAL

Contextul situational reprezintă comportamentul vorbitorului în timpul conversatiei. Este întotdeauna în strânsă legătură cu contextul conversatiei, în sensul că, un context formal va cere un comportament cenzurat, pe când un context informal va permite vorbitorului libertate, reflectând starea lui de spirit.

REGISTRUL DISCURSIV

Registrul discursiv este conectat cu tipul de referent ti cu modul în care este exprimat în conversatie. Dacă referentul apartine unui anumit domeniu (medicină, lingvistică) ti vorbitorul folosette termeni specifici corespunzător domeniului respectiv, atunci ne confruntăm cu registrul discursiv tehnic. Dar dacă vorbitorul nu folosette termeni specifici, deti referentul apartine unui anumit domeniu, atunci avem de-a face cu registrul discursiv non-tehnic.

Registrul discursiv este considerat a fi afectiv când vorbitorul participă în mare măsură din punct de vedere artistic (el îti arată starea de spirit, dorintele, ce-i place ti ce nu), îti exprimă punctul de vedere participând afectiv, cu o atitudine impartială ti obiectivă. Dacă vorbitorul nu lasă ca interlocutorul său să îi citească sentimentele interioare, registrul discursiv va fi non-afectiv.

Atunci când vorbitorul folosette constructii poetice cu scopul de a-ti exprima punctul de vedere, sau atunci când folosette jocuri de cuvinte bazate pe polisemie sau cuvinte cu acelati sunet sau diferite întelesuri, avem de-a face cu registrul discursiv artistic.

ACTELE VERBALE

Actele verbale reprezintă conversatia adecvată, luând parte la dialogul fiecărui vorbitor.

Orice act verbal este realizat din trei componente majore:

1. Componenta locutionară

2. Componenta ilocutionară

3. Componenta perlocutionară

Componenta locutionară exprimă gramaticalitatea mesajului ti anume dacă acesta este construit corect din punct de vedere gramatical. Această componentă adâncette nivelul educatiei ti culturii fiecărui vorbitor.

De asemenea, ar putea depinde de atitudinea pe care o are vorbitorul fată de o anumită persoană sau realitate.

Majoritatea vorbitorilor tind să scoată în evidentă relieful puternic al unei anumite situatii, fie ridiculizând-o, fie ironizând-o.

Componenta ilocutionară reprezintă sensul propriu al actului verbal. Acesta a fost clasificat astfel:

1 Actul verbal directiv, reprezentat prin comenzi, porunci, cereri, rugăminti.

Ex: Intră!

Dă-mi sarea!

Du-te acolo!

Fisiere in arhiva (1):

  • Teorie Pragmatica.doc