Filosofia Dreptului

Capitolul I

Ce este filozfia dreptului?

Filozofia dreptului este o explicatie data lumii in ansamblu , in deosebi a dreptului. Prin filozofia dreptului intelegand cele trei ramuri ale ei:

- ontologia - probleme privind existenta omului

- exiologia –dezvolta probleme privind valorile generale ale omenirii

- gnoseologia – ramura filozofiei care incearca sa explice cunoasterea

Notiunea de Filozofia dreptului apare pentru prima data in 1821, in lucrarea lui Hegel, ‘Principiile filozofiei dreptului’, iar termenul il foloseste in 1797 Fichte.

In esenta filozofia dreptului este:

- o perspectiva a cunoasterii umane care pune in centru viata juridica partti notiunii de dreptate

- abordeaza fundamentele dreptului

- ierarhizeaza valorile dreptului, incercand sa raspunda la intrebarea utilitatea si finalitatea dreptului

Chelsen in teoria pura a dreptului 1962, isi propune sa gaseasca raspunsul la intrebarea fundamentala ‘Ce norme de drept trebuie elaborate pentru reglementarea vietii sociale’

Scopul filozofiei dreptului:

Este acela care- si propune descoperirea, descifrarea principiilor justitiei, principii izvorate din valorile umane promovate in societate in decursul timpului.

Sectiunile filozofiei dreptului:

1. Ontologia juridica:

- existenta institutiilor juridice, a principiilor juridice, in aceasta sectiune vorbim despre dreptate, realitate juridica, cauzabilitate, practica juridica.

Aristotel numea ontologia juridica ca fiind filozofie prima. Ulterior ontologia fiind denumita metafizica – o metoda de cunoastere in filozofie care nesocoteste, ignora ideea de miscare/ transformare/ autotransformare.

Metafizica absolutizeaza numai anumite elemente ale unui fenomen, vede doar stabilitatea fenomenului, u si miscarea, subliniaza limitele/ granitele ale unui lucru, nu si conexiunile lui.

Se spune ca un individ are gandire metafizica cand gandeste lucrul in individualitatea/ singuratatea sa, cu putine elemente specifice.

Astazi ontologia a reusit sa sublinieze structura tot mai complexa a realitatii juridice, apoi situarea dreptului in contextul practicii sociale, ca fiind numai una din actiunle comunitatii/ societatii care guverneaza practica omului.

2. Gnoseologia juridica:

In centrul ei sta problema cunoasterii adevarului judiciar, a adevaratlui stablit in practica judiciara.

Gnoseologia juridica incearca sa raspunda la probleme cum ar fi cunoastere juridica si elaborarea normelor de drept, rolul observatiei in cunoasterea juridica si a ratiunii si implicat in elaborarea normelor de drept.

3. Axiologia juridica:

Axia – valoare, logos – stiinta – teoria generala a valorilor din lumea juridica - valori precum dreptate =, justitie, echitate, adevar juridic, drepturile omului.

De observat legatura existenta intre aceste valori cu valori din domeniul eticii, culturii, civilizatiei, a politicii etc.

Fiecare societate, fiecare forma de guvernamant are propria tabla de valori. Valorile fiecarei societati sunt fixate/ corespund idealurilor optiunilor politice dominante.

4. Practica juridica:

Praxiologia juridica- este ramura a filoxofiei dreptului care pune in centrul sau actiunea omului in sfera juridica. Importanta acestui palier a filozofiei dreptului este subliniata si de eforturile din aceste zile privind identificarea criteriilor in masura sa asigure eficienta maxima a praxiologiei juridice.

5. Deontologia juridica:

Vizeaza stricy domeniul vietii juridice fiind o sfera/ un palier nou in cadrul filozofiei dreptului. Deon – (deontos)- ce trebuie facut, ce se cade sa fie facut. Acest palier este la granita intre stintele juridice, etica, logica. In esenta sa deontologia juridica stabileste obligatii morale cele mai generale pentru cele doua categoriide persoane aflate in sfera juridica: persoanele care desfasoara activitate in sfera juridicului (teoreticienii/ practicienii), si intre persoanele care beneficiaza de actul de justitie. Ambelor categorii le revin obligatii morale, obligatii acceptate in egala masura de practicienii/ beneficiarii dreptului.

Functiile filozofiei dreptului

-de cunoastere/ intelegere a ceea ce este esential/ fundamental/ universal in domeniul dreptului De accea se impune pentru un jurist aprofundarea stiintelor juridice particulare.

Metode de cunoastere- observatia, experimentul, comparatia, demonstratia. Un rol esential in cunoasterea fenomenului juridic il are insusirea limbajului proprie.

- de evaluare si previziune Urmareste formularea anumitor judecati de valoare, stabilirea unor ierarhii a valorilor juridice si stabilirea de actiuni concrete pentru stabilirea/perfectionarea justitiei.

- functie practica Filozofia dreptului prin sisemul de valori consacrat ajuta/ contribuie la identificarea deciziilor corecte in materie de drept in prevenirea erorilor judiciare.

Nevoia de regandire a universului juridic:

Nevoile protejate/ aparate de oricare sistem de drept a avut/ are / si va avea intotdeauna contestatori.

Cand contestatarii legii a dreptului sunt numerosi apar, se inmultesc comportamentele deviante, de aceea se pun intrebari precum- care sunt principile de drept?, care sunt cele mai bune valori juridice ce trebuie aparate?, in ce consta finalitatea dreptului raportat la conditia umana?

La nivel planetar intotdeauna se nasc asemenea intrebari , apar contestatarii in societatea umana in statele ce parcurg profunde transformari economice, sociale, si politice.

De actualitate , rolul Curtii Cinstitutionale, a institutiei de drept in mecanismul aplicarii legii. Sunt doua situatii:

- juristul aplica litera legii- aplicarea stricto sensu de unde solutii rigide, pericolul aparitiei erorii judiciare.

- In spiritul legii- interpretare care poate duce la erori judiciare

Filozofia dreptului are in aceasta batalie rolul de a gasi raspunsuri adecvate valorilor promovate de societate la un moment dat.