Filosofie

Curs
8/10 (4 voturi)
Domeniu: Filosofie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 95 în total
Cuvinte : 60405
Mărime: 201.80KB (arhivat)
Cost: Gratis

Extras din document

CAPITOLUL I

OBIECTUL ŞI PROBLEMATICA FILOSOFIEI

1. SENSURILE CONCEPTULUI DE FILOSOFIE

1.1. Consideraţii preliminare

Prin filosofie o cultură îşi defineşte propria sa personalitate; ea ocupă un loc şi jocă un rol aparte în viaţa spirituală a societăţii, în cultura umanităţii; filosofia constituind chintesenţa, rezumatul şi formula generală a unei epoci.

Etimologic, filosofia derivă din doi termeni greceşti: "filos" (iubitor) şi "sophia" (înţelepciune) deci, într-o primă accepţie, filosofia devine echivalentă cu "dragostea de înţelepciune". Cu acest sens, termenul a fost folosit pentru prima dată, după unii, de Pitagora, după alţii, de Herodot. Cercetătorii atribuind paternitatea folosirii termenului de "filosofie" primului gânditor. Totuşi accepţiile date înţelepciunii erau diferite: pentru Pitagora (580-500 î.Hr.), înţeleptul se identifica cu individul care avea cunoştinţe temeinice în domeniul matematicii ("ştiinţa supremă", "ştiinţa numerelor"), de fapt, admiterea în viitoarele Academii greceşti era condiţionată de iniţierea candidaţilor în tainele matematicilor; Herodot (487-425 î.Hr.) atribuia un sens pragmatic termenului, înţeleptul disingându-se printr-o anumită iscusinţă, abilitate, într-un anumit meşteşug; Socrate (469-399 î.Hr.) considera înţelept individul care a ajuns în stadiul de autocunoaştere, credinţă concretizată în principiul: "cunoaşte-te pe tine însuţi"; Platon (427-347 î.Hr.) vedea înţelepciunea ca finalitate a efortului de cercetare şi cunoaştere a adevărului.

Termenul capătă, în timp, şi alte conotaţii semantice; astfel "sophia" se identifică cu arta sau putinţa de a trăi bine, filosofia fiind privită ca o morală care-ţi impune un comportament rezonabil; cu reflecţia critică asupra fundamentelor ştiinţifice, cunoaşterea adevărurilor esenţiale.

Un răspuns tranşant la întrebarea "Ce este filosofia ? "este greu de găsit, unii chiar şi-au mărturisit neputinţa (J. Lachelier), iar alţii au adăugat peremptoriu că filosofia nu este o materie de cunoscut. "Nu există filosofie pe care o putem învăţa, nu putem – adăuga Kant – decât să filosofăm" sau, cum îl completa mai târziu Husserl " ( ) filosofi noi nu devenim prin intermediul filosofilor ( ) Nu de la filosofi, ci de la fapte şi probleme trebuie să pornească imboldul spre cercetare" ["Filosofia ca ştiinţă riguroasă", p. 73]. Pentru a ne păstra în limitele rezonabilului, conchidem: putem învăţa orice filosofie, dar nu suntem obligaţi să avem aceeaşi părere. Butada lui P. Ţuţea - "Nu există filosofie ci doar filosofi"-, reală în esenţa sa, ne reaminteşte de sofismul aristotelic: "Cei care filosofează filosofează, cei care nu filosofează filosofează, deci toţi filosofează". Idee reluată de Nietzsche într-o formulă aproape identică: "Orice adevărată filosofie este povestirea unei aventuri personale".

Filosofia propune întrebări, demersuri metodologice, criterii de discernământ valoric care deschid calea abordărilor totalizatoare. Acest dialog cu lumea reuneşte în structurile sale teoretice interogaţii de genul: "ce este lumea?", "a fost ea creată sau este eternă?", "este ea pe măsura posibilităţilor noastre de cunoaştere?", "care este sensul existenţei, condiţiei umane în acest univers?" Cugetul filosofic este aristocratic, nonconformist, are vocaţie predictică, te îndeamnă să-ţi depăşeşti condiţia, să priveşti în viitor. Filosofia desemnează efortul spiritului omenesc pentru a dobândi cunoştinţe noi, perpetua căutare a înţelepciunii şi de a trăi prin ea.

La greci, filosofia începe cu astfel de preocupări - formularea unor răspunsuri la interogaţiile fireşti ale omului – şi se dezvoltă în două direcţii importante: a) ca o cunoaştere a existenţei ca existenţă, demers cognitiv care ambiţionează să cuprindă şi înţeleagă întregul, totul; b) ca înţelepciune, îndrumar al vieţii bazat pe cunoaşterea absolută. Pentru vechii greci, filosofia semnifica dorinţa de cunoaştere a esenţei, a cauzei prime a universului, a temeiului sau principiului ordonator al lucrurilor.

1.2. Evoluţia conceptului; momente semnificative

1.2. 1. Antichitatea

David Armeanul (secolul VI d. Hr.), filosof neoplatonic, comentator al filosofiei antice, în lucrarea "Introducere în filosofie'', evocă şase definiţii ale filosofiei formulate de gânditorii greci: a) filosofia este cunoaşterea celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt - Pitagora; b) filosofia este cunoaşterea lucrurilor divine şi omeneşti – stoicismul (secolul IV î.Hr.– secolul VI d.Hr.; Crysippos, Seneca, Epictet etc); c) filosofia este dragoste de înţelepciune – Pitagora; d) filosofia este pregătire pentru moarte, purifică sufletul de pasiunile nedemne de fiinţa umană – Platon (în "Phaidon"), Socrate ("filosofii se deprind a muri"), Spinoza (în "Etica" susţine contrariul: "înţelepciunea omului modern nu este o meditaţie asupra morţii, ci asupra vieţii"); e) filosofia este asemănarea cu divinitatea pe cât îi stă omului în putinţă; el vrea să imite divinitatea atât prin cunoaştere, dorind să cunoască tot ce există, cât şi prin latura practică, menţinând armonia fiinţei prin ordonarea caracterului şi cultivarea virtuţilor – Platon (în "Theiatetos"); f) filosofia este arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor – Aristotel (în "Metafizica" – flosofia este privită ca o disciplină suverană, cu funcţie metateoretică, o modalitate specială de cunoaştere prin contemplaţie, în care subiectul se confundă cu obiectul).

Autorul omite, cu bună ştiinţă, alte trei încercări de definire a filosofiei: ipostazele de ştiinţă a adevărului, ştiinţă a primelor principii şi cauze (Aristotel) şi cunoaştere de sine (Platon).

1.2.2. Evul Mediu

Devine perioada în care adevărul cunoaşterii filosofice este substituit de "adevărul" cunoaşterii religioase. Scolastica manifestându-se ca o filosofie a religiei. Notabilă, în acest context, rămâne poziţia lui David Armeanul. Care neagă filosofiei statutul de ştiinţă, privind-o ca pe o disciplină teoretică cu un obiect de studiu bine precizat: universul, ceea ce nu se transformă şi rămâne întotdeauna identic cu sine. Sesizându-i valenţele argumentative, considerând-o "mama demonstraţiilor", el vorbeşte de dezvoltarea filosofiei pe două direcţii: a) teoretică – ca formă de cunoaştere a existenţei, "a celor ce sunt"; b) practică – ca îndrumar al demersurilor umane.

Preview document

Filosofie - Pagina 1
Filosofie - Pagina 2
Filosofie - Pagina 3
Filosofie - Pagina 4
Filosofie - Pagina 5
Filosofie - Pagina 6
Filosofie - Pagina 7
Filosofie - Pagina 8
Filosofie - Pagina 9
Filosofie - Pagina 10
Filosofie - Pagina 11
Filosofie - Pagina 12
Filosofie - Pagina 13
Filosofie - Pagina 14
Filosofie - Pagina 15
Filosofie - Pagina 16
Filosofie - Pagina 17
Filosofie - Pagina 18
Filosofie - Pagina 19
Filosofie - Pagina 20
Filosofie - Pagina 21
Filosofie - Pagina 22
Filosofie - Pagina 23
Filosofie - Pagina 24
Filosofie - Pagina 25
Filosofie - Pagina 26
Filosofie - Pagina 27
Filosofie - Pagina 28
Filosofie - Pagina 29
Filosofie - Pagina 30
Filosofie - Pagina 31
Filosofie - Pagina 32
Filosofie - Pagina 33
Filosofie - Pagina 34
Filosofie - Pagina 35
Filosofie - Pagina 36
Filosofie - Pagina 37
Filosofie - Pagina 38
Filosofie - Pagina 39
Filosofie - Pagina 40
Filosofie - Pagina 41
Filosofie - Pagina 42
Filosofie - Pagina 43
Filosofie - Pagina 44
Filosofie - Pagina 45
Filosofie - Pagina 46
Filosofie - Pagina 47
Filosofie - Pagina 48
Filosofie - Pagina 49
Filosofie - Pagina 50
Filosofie - Pagina 51
Filosofie - Pagina 52
Filosofie - Pagina 53
Filosofie - Pagina 54
Filosofie - Pagina 55
Filosofie - Pagina 56
Filosofie - Pagina 57
Filosofie - Pagina 58
Filosofie - Pagina 59
Filosofie - Pagina 60
Filosofie - Pagina 61
Filosofie - Pagina 62
Filosofie - Pagina 63
Filosofie - Pagina 64
Filosofie - Pagina 65
Filosofie - Pagina 66
Filosofie - Pagina 67
Filosofie - Pagina 68
Filosofie - Pagina 69
Filosofie - Pagina 70
Filosofie - Pagina 71
Filosofie - Pagina 72
Filosofie - Pagina 73
Filosofie - Pagina 74
Filosofie - Pagina 75
Filosofie - Pagina 76
Filosofie - Pagina 77
Filosofie - Pagina 78
Filosofie - Pagina 79
Filosofie - Pagina 80
Filosofie - Pagina 81
Filosofie - Pagina 82
Filosofie - Pagina 83
Filosofie - Pagina 84
Filosofie - Pagina 85
Filosofie - Pagina 86
Filosofie - Pagina 87
Filosofie - Pagina 88
Filosofie - Pagina 89
Filosofie - Pagina 90
Filosofie - Pagina 91
Filosofie - Pagina 92
Filosofie - Pagina 93
Filosofie - Pagina 94
Filosofie - Pagina 95

Conținut arhivă zip

  • Filosofie.doc

Alții au mai descărcat și

Existența creștină autentică și formele sale decăzute

Ceea ce mi-am propus să arăt în această lucrare este ceea ce înseamnă creştinismul în virtutea unei existenţe autentice care se delimitează de...

Platon și Aristotel

1. DIALOGURILE LUI PLATON Platon se trage dintr-o familie ilustra, aristocratica, una din familiile conducatoare ale Atenei. Tatal sau, Ariston,...

Viață după Moarte

La aceasta întrebare atât religia cât si filosofia ofera o varietate de raspunsuri, unele credibile altele nu. Explicatiile lor adesea se contrazic...

Morală și Sinucidere în Condiții Extreme

Actiunea umana sta in chip necesar sub categoria moralitatii, fiindca nu se poate indrepta decat sau spre bine sau spre rau. Binele si raul apar ca...

Epicurism, Scepticism și Stoicism

Pentru a putea vorbi despre cele trei curente filosofice, respectiv : epicurism, scepticism si stoicism, se cuvine mai întâi a vorbi de unde...

Ideile Social Politice in Opera lui Platon

La fel ca orice alt om, un filosof nu-şi poate alege, după bunul său plac, locul şi timpul naşterii. Nimănui nu-i este însă indiferent unde şi când...

Platon - Paradigma Sufletului

„ Este vazatorul nevazut, ascultatorul de neascultat, ganditorul de negandit, intelegatorul de neinteles”. Conditia sufletului si definirea...

Aristotel

ARISTOTEL (384 – 322 î. Hr.) În urma cu peste 2000 de ani, în 322 î.e.n., la Chalcis, în Eubeea, în împrejurari obscure se petrecea din viata...

Te-ar putea interesa și

Linearitatea și Ciclicitatea Timpului din Perspectivă filosofic-religioasă

Linearitatea şi ciclicitatea timpului din perspectivă filosofic-religioasă Cu referire specială la proiecţiile „formei” timpului în arhitectura...

Politicul Romanesc Reflectat in Politicile Sociale Analiza Factuaal si Proiectul Filosofic

Introducere Motivul care stă la baza prezentei lucrări este acelaşi cu domeniu şi sursa de inspiraţie şi cercetare care au stat la baza...

Conceptul Antropologiei la Kant. Importanta Filosofiei Kantiene pentru Dezvoltarea Antropologiei Filo

Rezumat Am prezentat concepţia lui Immanuel Kant despre om, elementele de antropologie ale acestei concepţii. În capitolul introductiv am făcut o...

Filosofia Scolastica Medievala - Toma D'Aquino

Introducere Începutul evului mediu de obicei este legat de căderea imperiului Roman, însă cultura medievală s-a format în secolele I şi IV,...

Filosofia Economică Liberală la Friedrich von Hayek

I. INTRODUCERE Școala austriacă contemporană, numită deseori ultraliberală sau cea de a doua scoală austriacă, este într-un fel mostenitoarea...

Perspectivă filosofică asupra societății și a dreptului - Normele juridice în statul de drept - Dreptul moralei și morala dreptului

I. PERSPECTIVA FILOSOFICĂ ASUPRA SOCIETĂȚII ȘI A DREPTULUI Filosofia dreptului privește dreptul în esența sa universală, spre deosebire de știința...

Probleme gnosiologice în filosofia sofiștilor

Actualitatea temei: Evolutia profesiilor dinspre activitati fizice spre activitati intens intelectualizate si spre noi domenii de interes,...

Dimitrie Cantemir - Rege între Filosofi și Filosof între Regi

Introducere Neamul nostru n-a dus niciodată lipsă de talente. Tot ce rămîne în urma unui om este numele. Sîntem un popor norocos, fiindcă noi,...

Ai nevoie de altceva?