Filosofie

1. Filosofia ca conceptie despre lume si modalitate de gindire. Corelatia dintre filosofie si alte forme.

Cuvintul filosofie este din greaca veche si inseamna drgostea de intelepciune. Filosofia este o modalitate de gindire si o conceptie despre lume ce apare la o anumita etapa de dezvoltare a societatii si a gindirii umane , apare atunci cind sunt toate premisele necesare aparitiei ei. Omul gindeste si pina la aparitia filosofiei pt aceasta exista gindirea mitologica si gindirea religioasa. Prin aceste 2 modalitati de gindire , omul isi crea imagina reprezintarea sa despre sine si lumea inconjuratoare. Insa aceste doua gindiri nu dau o reprezintare corecta, ele se bazeaza pe ceva supranatural si omul cauta sa explice totul prin prisma acestor forte.

Filosofia pare spre sfirsitul sec 7 incep sec 6 i.e.n. mai intii la grecii antici si primul este considerat un negustor, Thales din Milet, iar primul care foloseste acest cuvint este Pitagora.

Filosofia apare ca o incercare de a da o interpretare, o conceptie integra si universal despre existenta. Pe o mil interesau diferite aspecte ale existentei. In filosofie exista mai multe domenii: 1. Ontologia, 2. Gnoseologia, 3. Antropologia, 4. Logica, 5. Etica, 6. Estetica, 7. Metodologia, 8. Praxiologia, 9. Axiologia.

Toate acestea alcatuiesc filosofia. O astfel de imbinare a acesto metode se gaseste foarte rar in creatiile filosofilor. Cu unele reserve pot fi evidentiati doar 3 persoane din diferite epoci: 1. Antica (Aristotel), 2. Ev mediu (Toma d` Aquino), 4. Fil germana (Hegel).

Istoriceste pot fi evedentiate 4 trepte in dezvoltarea procesului de cunoastere a omului caror le corespund si patru tipuri de conceptii:

Mitologia ( cunostintele poarta character sincret. Gindirea omului poarta un character sincret, unit deoarece ea nu se poate rupe de la realitatea inconjuratoare. Omul este incapabil sa creeze un adevar ireal.)

Religia (o treapta mai inaintata; caracteristicele:1. Prezenta unei forte supranaturale, credinta in Dumnezeu, 2. Existent rugaciunilor ca legatura dintre divinitate si om, 3. Dogmatica- un system de adevaruri, legi, invataminte caracteristice fiecarei religii si care se considera adevaruri absolute. Logica religiei: este adevrat pt ca asa este scris sis pus.

Stiinta (system de cunostinte obiective, universal despre existenta.

Filosofia(a fost numita ca regina tuturor stiintelor. Ea cauta sa explice esenta lucrurilor din propria lor natura)

Toate aceste 4 sunt conceptii despre lume si poarta character conceptual.

Deosebirea principal intre religie si filosofie consta in faptul ca religia se bazeaza si considera doar adevaruri sacre si exclude orice scepticism, insa filosofia dimpotriva. In filosofie totul trebuie pus la indoiala.

2. Obiectul de studiu si problema fundamentala a filosofiei.

In filosofie exista mai multe problem caracteristice ei dar exista una care se numeste problema fundamentala. Se numeste astfel pt ca in final toate se reduc la ea.

Problema fundamentala a filosofie consta a determina raportul dintre gindire, constiinta spirit sip e de alata parte a materiei existente. Ea consta in detrminarea raportului dintre lumea spiritual si lumea materiala.

Exista 2 laturi a acestei problem:

a.Antropologica (existential si filosofii se impart in materialisti si idealisti. Materialisti sunt filofi cei care afirma ca mai intaii exista material, natura si apoi apare constiinta.

Materialismul se imparte in matreialsik antic, metafizic, vulgar diabolic si istoric.

Idealismul spune ca intai a aparut constiinta. Idealism obiectiv si idealism subiectiv.idealismul obiectiv recunoaste existent primordial a unei constinte universal numita idée absoluta care poarta character obiectiv. Idealismul subiectiv recunoaste primoridialitate constiintei subiective.

b. cognoseibilitatea lumii. A 2 latura consta in a determina daca e posibila sau nu cunoasterea esentei lucrurilor, cunoasterea lumei in dependent de faptul cum filosofii raspund la aceasta intreb se impart in 3 grupuri:

1.optimism ( recunoaste ca cunostintele noastre corespund intr-u totul unor realitati exterioare, adica ceea ce noi stim intr-adevar este astfel.

2.agnosticismul-negarea posibilitatii cunoasterii lumii. Kant

3.scepticism- care afirma ca noi nicicind nu putem cu siguranta afirma ca ceea ce cunoastem este intradevar asa.

3. Filosofia antica orientala: scolile, reprezintantii, problematica.

Filosofia antica orientala. Problematica: corelatia om natura, om societate. Fil. O continuare a gindirii relegioase. Se dezvolta separat de stiinte. FIlosofia poarta character aplicativ, practic. Filosofia orientala se imparte in doua ramuri: gindirea filosofiaca Indusa- religioasa si cea chineza –sociala. La baza fil. Induse stau vedele care isi pierd din autoritate si apar doua directii de interpretare a lor, fiecare cu scoalile ei: Ortodoxa(yoga etc.) si Heterodoxa(budista, jainista, cervaka.). Budista- ce este viata. Jainista- biruitorul, birurea corpului de catre suflet. Trebuiesc biruite 1) dorinta de a trai si satisface placerile; 2) frica de moarte. Cervaka- si corpul si sifletul sunt alcatuite din particule material, si daca omul oricum va muri care ar fi rostul sa ne limitam placerile?

Filosofia chineza poarta aspect social si problema principala e functionarea statului; raportul dintre cetatean si stat. Scolile: Confucianista- statul trebuie sa se bazeze pe norme morale si constiinta de sine trebuie sa joace un rol important. Omul considerat fiinta buna in firea sa. Scoala Legista considera ca omul este o fiinta rea in esenta lui si lui ii trebuiesc legi pentru a putea fi controlat. Moista Daosista.

4. Problema temeiului ultim in filosofia cosmologica a Gr. Antice.

Filosofii milisieni-scoala din milet. Problema temeiului ultim a fost de fapt pentru prima data abordata in grecia antica, si filosofia si stiinta de dupa greci in mare masura au cautat sa resolve aceste problem. Filosofii ce au alcatiut prima scoala, scoala din milet erau intresati de problema temeiului ultim: cautau acel inceput care presupus de ei ar fi unic pentru toate lucrurile, ei au obesrvat ca cit de diferite n-ar fi lucrurile din univers intre ele oricum exista o unitate, si daca este asha atunci trebuie sa existe acea substanta sau principiu care integreaza aceasta diversitate. . Temelia lumii ei o concepeau ca un anumit principiu material. Aşa principiu Thales socotea apa, Anaximene – aerul, Anaximandros – apeironul. Ei încercau de pe poziţiile materialismului să explice lumea şi fenomenele ei, aşa orientare poate fi caracterizată ca naturfilozofie.

5. Problema omului in filosofa antica greaca (sofistii, Socrate, Platon, Aristotel, Epicur)

Problema omului in filosofia antica greaca: Daca in perioada cosmologica principala problema e considerat problema naturii, atunci in perioada ontological problema de baza devine problema omului. Filosofii se intrebau: care este rostul existentii omului pe Pamint? ce este omul? Care este raportul dintre om si natura, dintre om si stat? Reprzentantii de baza Socrate, Platon, Aristotel. Primi care au dezvaluit invatatura despre om au fost sofistii, invatatori de intelepciune pe plata. Sofismul a aparut ca un raspuns la necesitatile timpului cela in grecia antica, unde valoarea omului a inceput sa conteze si unde omul era obligat sa faca ceva pentru dezvoltarea statului.

Principiile filosofice ale lui Socrate: 5)superioritatea statului fata de individ.

Platon si statul. Sufletul la Platon a determinat invatatura lui despre stat. Statul- proprieteatea privata exclusa. Sufletul 3 elemente:pasiunile, vointa, ratiunea. Lor le corespund 3 virtuti. In statul platonic lor le corespund 3 grupuri sociale: mestesugarii si agricultorii, militarii si filosofii.

Scoala stoica- omul e determinat de destin si trebuie sase supuna destinului si sa cunoasca legile de care e dominat si sa le respecte.

6. Ontologia si gnoseologia in conceptia filosofica a lui Platon. Invatatatura despre lumea ideelor si lumea lucrurilor sensoriale.

Ideile cunostinte rationale, vesnice, neschimbatoare, sunt absolute, fiind astfel ele sunt passive. Lucrurile senzoriale sunt dimpotriva, relative, existente in timp si vesnic schimbatoare. Atunci se pune intrebarea daca lumea ideilor determina lucrurile material, atunci ideile ar trebui sa fie active, creative cee ce dupa Platon nu este asa.

Gnoseologia la Platon e reamintirea sufletului de lucrurile pe care le-a cunoscut cindva. Caci precum spune Platon sufletul la moartea corpului nu dispare ci se incorporeaza in animale si plante pentru a se purifica, dupa care intra in alt corp. Si in corpul nou el incearca sa-si reaminteasca ideile cunostintele din viata precedent. Reamintirea are loc prin organelle de simt influentate de obiectele din exterior si pe parcursul discutiilor cu alti oameni. Sufletul tinde sus spre lumea ideilor insa e tras in jos de dorintele corpului. Dorinta omului de a se uni cu lumea ideilor- eros.