Filosofie

Curs
8.7/10 (4 voturi)
Domeniu: Filosofie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 38 în total
Cuvinte : 19326
Mărime: 60.33KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Conf. univ. dr. Viorel Cernica

Cuprins

1. Sensuri originare ale filosofiei

a. Înţelepciune, iubire de înţelepciune, ştiinţă

b. Filosofie, artă, tehnică

3. Întrebări fundamentale în ontologie

a. Principiul tuturor lucrurilor

b. Natura timpului şi a spaţiului

3. Problema filosofică a omului

a. Imagini mitologice asupra omului (cazuri: Oedip şi Iov)

b. Liberul arbitru şi experienţa răului

4. Probleme de epistemologie

a. Cunoaştere şi adevăr

b. Proiecte epistemologice moderne: empirismul, raţionalismul, kantianismul

Extras din document

1. SENSURI ORIGINARE ALE FILOSOFIEI

a. Înţelepciune, iubire de înţelepciune, ştiinţă

Diogenes Laertios, un doxograf din sec. al II-lea, relatează o întâmplare petrecută la Phlius, invocând un text al lui Sosicrates: Pitagora, discutând cu Leon, tiranul cetăţii, foloseşte pentru prima oară cuvântul filosofie. Aflăm aici că filosoful este “prieten al înţelepciunii”. Aşadar, numele este compus din alte două nume: filos (prieten, iubitor; fileo = a iubi) şi sophia (înţelepciune). Aşa cum îl foloseşte Pitagora, anume filo-sofos, el înseamnă iubitor de înţelepciune. Bărbatul “spectator”, cel care contemplă lucrurile, pentru a le afla adevărul, este iubitorul de înţelepciune, potrivit celei dintâi folosiri a numelui de filosof. Iar filosofia, ca activitate a filosofului, este iubire de înţelepciune. Filosofia a fost definită de la început ca activitate de cunoaştere, dar ea nu se confundă cu orice fel de cunoaştere, ci numai cu accea prin care se urmăreşte dobândirea adevărului (“filosofii caută numai adevărul”, spunea Pitagora); este vorba despre o activitate ce-şi are scopul în sine însăşi, aşa cum sugerează înţelesul pitagorician al filosofiei. Ideea aceasta se va regăsi la Platon, la Aristotel, şi chiar la filosofi din secolul al XX-lea.

Din întâmplarea relatată de Diogene Laertios, privind folosirea pentru prima dată a cuvântului filosofie, de către Pitagora, trebuie să păstrăm câteva înţelesuri: filosofia desemnează o activitate ce-şi are scopul în sine, ea fiind practicată pentru sine, nu în vederea altui scop; viaţa reprezintă spaţiul în care se manifestă filosoful, ca şi ne-filosoful; acesta din urmă are o natură slugarnică, este vânătorul de glorie şi câştig; în schimb, filosoful este bărbatul de seamă care caută adevărul, contemplând lucrurile (fiind spectatorul lor). Tradiţia privind rosturile filosofiei începe cu Pitagora, chiar dacă întâmplarea relatată de Diogenes Laertios (şi, mai înainte, de Cicero, într-o lucrare având titlul Tusculane) a trecut, uneori, în uitare.

Iubirea de înţelepciune nu este un simplu gest, ci o activitate; ea are un scop, porneşte dintr-o motivaţie, răspunde unei “nevoi”, iar iubitorul de înţelepciune este conştient de activitatea sa. Scopul iubirii de înţelepciune este obţinerea adevărului. Dar ce este adevărul? Textul în cauză nu ne spune nimic în această privinţă. Există, însă, în filosofia greacă, o întreagă tradiţie legată de conceptul adevărului. Aletheia, cuvântul grecesc pentru adevăr, înseamnă, cum spune Heidegger, “scoatere din ascundere”. De altminteri, Mitul peşterii din Republica lui Platon este lămuritor pentru acceptarea acestui înţeles al adevărului. Dintre cei închişi în peşteră, doar cel care se dezleagă şi parcurge, mai mult forţat, experienţa tărâmului de dincolo de peşteră are acces şi la adevăr. Acesta nu se află în planul experienţei din spaţiul sensibilului, aşa încât, pentru a-l dobândi trebuie să treci dincolo, să pătrunzi într-un alt orizont de cunoaştere. Fiecare dintre noi simte impulsul către o astfel de cunoaştere veritabilă (episteme), dar efortul pe care ea îl cere nu ne atrage, aşa încât puţini sunt în stare să renunţe la habitaturile sensibile pentru a se aventura într-un spaţiu despre care nu ştiu nimic. Doar bărbaţii care au o natură puternică, cei care nu vânează gloria şi câştigul, cum spune Diogenes Laertios, rememorând spusele lui Pitagoras, pot apuca pe această cale, care nu are întoarcere, căci adevărul îl preschimbă pe cel aventurat în orizontul cunoaşterii veritabile.

Această preschimbare apare limpede în Mitul peşterii; cel trecut dincolo de peşteră se va întoarce la cei rămaşi acolo, legaţi, pentru a-i convinge de neadevărul lor, pentru a le împărtăşi adevărul ca atare. Cei care nu au făcut prin ei înşişi experienţa adevărului nu-l pot primi de la altul; adevărul apare pentru cei care, puternici fiind şi neurmărind gloria şi câştigul, renunţă la obişnuinţa cu spaţiul de experienţă iniţial, renunţă la ei înşişi. A renunţa la sine nu înseamnă decât acceptarea, de către conştiinţa-simţ-comun, a neantului propriu. Impulsul către împărtăşirea adevărului, pe care dobânditorul lui îl simte, dovedeşte că adevărul este un “bun universal”; cel ce se află în posesia adevărului ştie că acesta nu este numai al său, ci al tuturor oamenilor. Această stare spirituală privind conştiinţa adevărului reprezintă înţelepciunea. În acest înţeles, sophia va trece prin veacurile creştine, dobândind noi semnificaţii, aşezate însă toate în matricea aceasta semantică în care adevărul reprezintă scopul celui ce iubeşte înţelepciunea. Cunoaşterea potrivită adevărului este episteme ; cunoaşterea potrivită adevărului este rezultatul obţinut de cel ce înaintează pe calea filosofiei; căci, cum spunea Aristotel, “nu fără motiv filosofia se numeşte ştiinţa adevărului” .

Preview document

Filosofie - Pagina 1
Filosofie - Pagina 2
Filosofie - Pagina 3
Filosofie - Pagina 4
Filosofie - Pagina 5
Filosofie - Pagina 6
Filosofie - Pagina 7
Filosofie - Pagina 8
Filosofie - Pagina 9
Filosofie - Pagina 10
Filosofie - Pagina 11
Filosofie - Pagina 12
Filosofie - Pagina 13
Filosofie - Pagina 14
Filosofie - Pagina 15
Filosofie - Pagina 16
Filosofie - Pagina 17
Filosofie - Pagina 18
Filosofie - Pagina 19
Filosofie - Pagina 20
Filosofie - Pagina 21
Filosofie - Pagina 22
Filosofie - Pagina 23
Filosofie - Pagina 24
Filosofie - Pagina 25
Filosofie - Pagina 26
Filosofie - Pagina 27
Filosofie - Pagina 28
Filosofie - Pagina 29
Filosofie - Pagina 30
Filosofie - Pagina 31
Filosofie - Pagina 32
Filosofie - Pagina 33
Filosofie - Pagina 34
Filosofie - Pagina 35
Filosofie - Pagina 36
Filosofie - Pagina 37
Filosofie - Pagina 38

Conținut arhivă zip

  • Filosofie.doc

Alții au mai descărcat și

Existenta Crestina Autentica si Formele Sale Decazute

Ceea ce mi-am propus să arăt în această lucrare este ceea ce înseamnă creştinismul în virtutea unei existenţe autentice care se delimitează de...

Viață după Moarte

La aceasta întrebare atât religia cât si filosofia ofera o varietate de raspunsuri, unele credibile altele nu. Explicatiile lor adesea se contrazic...

Morală și Sinucidere în Condiții Extreme

Actiunea umana sta in chip necesar sub categoria moralitatii, fiindca nu se poate indrepta decat sau spre bine sau spre rau. Binele si raul apar ca...

Epicurism, Scepticism și Stoicism

Pentru a putea vorbi despre cele trei curente filosofice, respectiv : epicurism, scepticism si stoicism, se cuvine mai întâi a vorbi de unde...

Despre filosofie

Încercarea de a stabili ab initio ce este filosofia este dificilă dar de neocolit, întrucît orice introducere în studiul filosofiei implică...

Cu și Despre Filosofie

Am decis a-mi incepe aceasta minimalista prezentare printr-un citat care am considerat ca se va potrivi pe deplin cu cele ce urmeaza a fi relatate....

Test Filosofie

1. Expuneţi esenţa filosofiei ca concepţie despre lume. Filosofia este un tip de conceptie despre lume,aceasta din urma fiind un ansamblu de...

Dezvoltarea Filozofiei în Grecia Antică

INTRODUCERE Filosofia grecească n-a apărut dintr-o dată deplin formată, ci a fost precedată şi pregătită de o experienţă de gândire imemorială, ce...

Ai nevoie de altceva?

''