Filosofie Românească

Curs
9.3/10 (3 voturi)
Domeniu: Filosofie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 65 în total
Cuvinte : 82210
Mărime: 291.62KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Adriana Neacsu
Este o scurtă prezentare a tuturor curentelor filosofice si filosfilor români din cele mai vechi timpuri până în prezent.

Extras din document

Gândirea filosofică românească se conturează destul de târziu în istorie, abia cu câteva secole în urmă. Dar ea este un rezultat nu numai al contactului cu filosofia universală a timpului ci şi al întregii spiritualităţi a poporului român, care s-a format de-a lungul evului mediu şi a epoci moderne. Cultura noastră populară reprezintă deci una din premisele fundamentale ale filosofiei româneşti. În cadrul acesteia întâlnim o viziune specifică despre lume şi viaţă, valori etice şi estetice care i-au influenţat mai mult sau mai puţin direct pe filosofii români.

Cultura populară românească are o latură extrem de arhaică, provenită din fondul geto-dac perpetuat de-a lungul timpului, aşa încât, în evidenţierea premiselor culturale autohtone ale filosofiei româneşti nu putem face abstracţie de spiritualitatea dacă. Informaţii asupra acesteia le avem, începând cu secolul al VI-lea î.Hr. de la diverşi istorici, filosofi şi scriitori antici şi chiar din primele secole creştine, precum Herodot, Hecateu, Strabon, Pomponius Mela, Dio Cassius, Porphyrius, Iamblichos, Jordanes.

Din toate aceste surse rezultă că dacii, socotiţi cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci, şi care, prin Burebista, au reuşit să-şi creeze un stat puternic, centralizat, practicau o religie henoteistă, adică, admiţând exitenţa a numeroase divinităţi minore, venerau un singur zeu suprem, pe care îl numeau Zalmoxis şi la care trimiteau o dată la câţiva ani un mesager prin aruncarea acestuia în suliţi. Faţă de zeul suprem dacii nu aveau însă o atitudine de supunere necondiţionată de vreme ce aveau obiceiul să trimită săgeţi spre cer de câte ori tuna şi fulgera, cu scopul de a-l indimida şi de a-l face să-şi domolească mânia. Această poziţie demnă provenea din credinţa înrudirii lor cu zeul, lucru exprimat în ideea nemuririi sufletului, care după moarte se înălţa la Zalmoxis.

Mitul lui Zalmoxis a fost interpretat într-un mod raţionalist de către scriitorii greci, care socoteau că Zalmoxis a fost un sclav trac al lui Pitagora, eliberat apoi şi devenit învăţăcel, care, întors printre ai lui a reuşit să-i convingă de faptul că este nemuritor stând ascuns câţiva ani în pământ şi apoi revenind, insuflându-le astfel credinţa în nemurirea tuturora. Totuşi, unii dintre interpreţi înclinau să considere că, de fapt, Zalmoxis a fost anterior lui Pitagora şi că nu se poate vorbi de o influenţă a pitagorismului în cazul religiei dacilor.

Semnificativă pentru ideea nemuririi sufletului şi a concepţiei despre legătura necesară dintre toate lucrurile în univers este mărturia lui Platon din dialogul Charmides, în care Socrate ne povesteşte cum a învăţat de la un medic trac doctrina lui Zalmoxis, care spune că aşa cum nu trebuie să încerci a vindeca ochii fără să vindeci capul şi nici capul fără să vindeci trupul, la fel nu trebuie să încerci să vindeci trupul fără să vindeci sufletul – iar tocmai asta este pricina pentru care cele mai multe boli rămân nevindecate de medicii greci, faptul că ei nu ţin seama de întregul a cărui îngrijire ar trebui s-o întreprindă, căci dacă acesta nu se simte bine, este cu neputinţă ca partea să se simtă bine. Iar sufletul se îngrijeşte cu vorbe şi gânduri frumoase, din care se naşte în el înţelepciunea, singura care conferă sănătate şi capului şi trupului. Platon pune deci în evidenţă, în cadrul spiritualităţii trace, valoarea ontologică a sufletului şi a înţelepciunii ca factor de sănătate a individului şi colectivităţii.

Preţuirea pentru nivelul înalt de cultură atins de daci în antichitate o exprimă isoricul got Jordanes (sec. VI d.Hr.), care, e-adevărat, îi socotea, în mod eronat, strămoşii goţilor. Acesta îl elogiază pe marele preot Deceneu, urmaş al lui Zalmoxix, care i-a instruit pe geţi în toate ramurile filosofiei, în care era foarte priceput. Astfel, el i-a învăţat morala, dezbărându-i de moravurile barbare şi îndemnându-i să facă numai fapte bune; i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcându-i să trăiască potrivit legilor naturii; i-a învăţat logica, făcându-i cu mintea superiori celorlalte popoare; le-a arătat secretele astronomice şi i-a îndemnat să afle proprietăţile plantelor în vederea practicării medicinei. Chiar dacă aceste elogii trebuie primite cu foarte mare prudenţă, cercetările arheologice din Munţii Orăştiei au scos la iveală cisterne şi conducte, o trusă medicală şi un craniu pe care există urmele unei operaţii chirurgicale, ceea ce demonstrează că dacii nu erau deloc primitivi.

Concepţia lor despre lume era deci a unui popor profund convins de propria-i trăinicie şi vechime, care nutrea ideea stabilităţii, dată atât de practicarea agriculturii cât şi a meşteşugurilor fierului şi argintului, oglindită şi de credinţa într-un zeu suprem, care este şi rege, de existenţa unui singur loc al închinăciunii (muntele Kogaianon), de măsurarea exactă a timpului prin intermediul unor sanctuare şi calendare, care atestă un cult activ al soarelui, importat probabil din Asia Mică. De altfel, asistăm de-a lungul mai multor secole la o fază sincretică a culturii dace, în care se adoptă diverse credinţe ale popoarelor cu care dacii au intrat în contact. Procesul de romanizare a însemnat apoi un şi mai complex amestec de tradiţii şi obiceiuri diverse, care s-au adăugat peste fondu autohton dac.

De altfel, mai târziu, adoptarea religiei creştine de către populaţia daco-romană a fost consecinţa directă a legăturilor multiple şi continue cu civilizaţia romană târzie şi bizantină într-o perioadă îndelungată şi complexă, în limitele căreia a avut loc procesul de formare a limbii şi poporului român. Acesta este urmaşul vechilor daci care au suferit multiple influenţe culturale şi amestecul cu alte populaţii, în primul rând cea romană, astfel încât cultura pe care a dezvoltat-o, deşi specifică, originală, nu numai că dă socoteală de sufletul acestuia dar evidenţiază şi moştenirea strămoşilor.

În ceea ce priveşte creaţia culturală a poporului, dezvoltată de-a lungul evului mediu şi al epocii moderne, ea evidenţiază o înfloritoare civilizaţie a satului şi o bogată viaţă spirituală., ale cărei elemente esenţiale au fost păstrate şi transmise din generaţie în generaţie. Poporul român, înainte de a avea o literatură scrisă, a dezvoltat o cultură nescrisă, colectivă şi anonimă, una dintre cele mai complexe şi mai interesante din cele cunoscute.

În ceea ce priveşte dimensiunea ei filosofică, aceasta, deşi neexplicită, este, totuşi, reală. Dacă este adevărat că filosofia, în sensul propriu al termenului, este legată de dezvoltarea culturii urbane, totuşi, marile întrebări existenţiale pe care spiritul uman le-a formulat, în moduri diverse, în toate timpurile, nu lipsesc nici din cultura noastră tradiţională. Desigur, nu putem vorbi de o filozofie populară, deoarece în folclor valorile filosofice apar indiscernabil legate de alte valori culturale, într-o structură sincretică. Lipsesc, de asemenea, din limbajul popular, termenii adecvaţi pentru o deplină claritate a conceptelor, gândirea conceptuală coexistând cu cea metaforică.

Cu toate acestea, întrebări şi reflecţii pe teme legate de naşterea şi alcătuirea lumii, de locul omului în lume, de raporturile dintre bine şi rău nu lipsesc din cele mai însemnate creraţii folclorice, din legendele cosmogoniei populare, din baladele ca Mioriţa sau Meşterul Manole, din basmele româneşti şi din proverbele poporului.

Preview document

Filosofie Românească - Pagina 1
Filosofie Românească - Pagina 2
Filosofie Românească - Pagina 3
Filosofie Românească - Pagina 4
Filosofie Românească - Pagina 5
Filosofie Românească - Pagina 6
Filosofie Românească - Pagina 7
Filosofie Românească - Pagina 8
Filosofie Românească - Pagina 9
Filosofie Românească - Pagina 10
Filosofie Românească - Pagina 11
Filosofie Românească - Pagina 12
Filosofie Românească - Pagina 13
Filosofie Românească - Pagina 14
Filosofie Românească - Pagina 15
Filosofie Românească - Pagina 16
Filosofie Românească - Pagina 17
Filosofie Românească - Pagina 18
Filosofie Românească - Pagina 19
Filosofie Românească - Pagina 20
Filosofie Românească - Pagina 21
Filosofie Românească - Pagina 22
Filosofie Românească - Pagina 23
Filosofie Românească - Pagina 24
Filosofie Românească - Pagina 25
Filosofie Românească - Pagina 26
Filosofie Românească - Pagina 27
Filosofie Românească - Pagina 28
Filosofie Românească - Pagina 29
Filosofie Românească - Pagina 30
Filosofie Românească - Pagina 31
Filosofie Românească - Pagina 32
Filosofie Românească - Pagina 33
Filosofie Românească - Pagina 34
Filosofie Românească - Pagina 35
Filosofie Românească - Pagina 36
Filosofie Românească - Pagina 37
Filosofie Românească - Pagina 38
Filosofie Românească - Pagina 39
Filosofie Românească - Pagina 40
Filosofie Românească - Pagina 41
Filosofie Românească - Pagina 42
Filosofie Românească - Pagina 43
Filosofie Românească - Pagina 44
Filosofie Românească - Pagina 45
Filosofie Românească - Pagina 46
Filosofie Românească - Pagina 47
Filosofie Românească - Pagina 48
Filosofie Românească - Pagina 49
Filosofie Românească - Pagina 50
Filosofie Românească - Pagina 51
Filosofie Românească - Pagina 52
Filosofie Românească - Pagina 53
Filosofie Românească - Pagina 54
Filosofie Românească - Pagina 55
Filosofie Românească - Pagina 56
Filosofie Românească - Pagina 57
Filosofie Românească - Pagina 58
Filosofie Românească - Pagina 59
Filosofie Românească - Pagina 60
Filosofie Românească - Pagina 61
Filosofie Românească - Pagina 62
Filosofie Românească - Pagina 63
Filosofie Românească - Pagina 64
Filosofie Românească - Pagina 65

Conținut arhivă zip

Alții au mai descărcat și

Existența creștină autentică și formele sale decăzute

Ceea ce mi-am propus să arăt în această lucrare este ceea ce înseamnă creştinismul în virtutea unei existenţe autentice care se delimitează de...

Dincolo de Angoasă

Continua redescoperire a subiectivităţii umane, ca realitate profundă a eului fiecărei fiinţe în termenii libertăţii de învăţare, devine premisa...

Viață după Moarte

La aceasta întrebare atât religia cât si filosofia ofera o varietate de raspunsuri, unele credibile altele nu. Explicatiile lor adesea se contrazic...

Epicurism, Scepticism și Stoicism

Pentru a putea vorbi despre cele trei curente filosofice, respectiv : epicurism, scepticism si stoicism, se cuvine mai întâi a vorbi de unde...

Problema Miracolelor

Inainte de a incepe dezbaterea problemei miracolelor consider necesar sa incercam sa definim termenul “miracol”. Miracol (lat. “miraculum”-...

Sacru Profanat și Profan Sacralizat

In fata tainelor lumii, omul se situeaza initial in echilibru fata de Sacru si Profan, interactionand abstract cu eul sau lacom de profan, dar...

John Locke

1. Istoric despre viaţa lui John Locke John Locke s-a născut în anul 1632 la Wrington, o localitate Ia cinci mile depărtare de oraşul Bristol....

Morală și Sinucidere în Condiții Extreme

Actiunea umana sta in chip necesar sub categoria moralitatii, fiindca nu se poate indrepta decat sau spre bine sau spre rau. Binele si raul apar ca...

Te-ar putea interesa și

Identitatea națională și identitatea culturală în concepția lui Lucian Blaga

INTRODUCERE Lucian Blaga, cel pe care Traian Pop îl califică astfel: ”Între piscurile gândirii filosofiei europene, concepţia lui Lucian Blaga are...

Normativizarea juridică

CAPITOLUL I NORMATIVITATEA, ORDINE SOCIALĂ ŞI CONTROL SOCIAL 1.1. Ordine socială şi control social 1.1.1 Ordine socială Într-o manieră generală...

Filosofia Politica a lui Niccolo Machiavelli

În loc de introducere În înţelesul actual de perioadă istorică, noţiunea de „Renaştere” datează de-abia de un secol, afirmă A. Oţetea. Primul care...

Limbajul Poetic și Limbajul Filosofil al lui Lucian Blaga

INTRODUCERE Cu toți știm despre Lucian Blaga că este cea mai complexă perosnalitate poetică, din perioada interbelică. Ca orice mare scriitor se...

Tipuri de Lectură

A aborda problema lecturii înseamnă a aborda o zonă vastă şi complexă care poate fi cercetată din mai multe perspective, cu diverse mijloace....

Atitudini Pro și Contra Democrație în Filosofia Românească Interbelică

Democraţia – Atitudini Pro şi Contra Scurtă incursiune în perioada interbelică Perioada interbelică în România este cunoscută ca una a marilor...

Lucian Blaga - trilogia cunoașterii

Blaga este o personalitate de prim rang a culturii şi literaturii române. Opera lui cuprinde diverse domenii: filozofie, dramaturgie, eseistică,...

Filosofie

Bilet 17. Antropologia. Explicarea omului de catre filozofii antici greci a) Antropologia filosofica e disciplina care dintr-o perspectiva...

Ai nevoie de altceva?