Focus Grup

Focus grupul este un interviu de grup, focalizat pe o anumită temă, strict delimitată, care este condus de un moderator şi face parte din categoria tehnicilor calitative de culegere a datelor pentru analiza percepţiilor, motivaţiilor, sentimentelor, nevoilor, opiniilor oamenilor. Această tehnică este o “discuţie de grup planificată organizată pentru obţinerea percepţiilor legate de o arie de interes strict delimitată, desfăşurată într-un mediu permisiv; discuţia este relaxată şi adesea plăcută pentru participanţii care îşi împărtăşesc ideile şi percepţiile; membrii grupului se influenţează reciproc, răspunzând ideilor şi comentariilor” (Kreuger, apud. Marlow, 1993: 55-56). Metoda îşi are originile în anii ’30, fiind folosită de Lazarsfeld şi Merton în cercetări efectuate în timpul celui de-al doilea război mondial. Unii autori (Morgan, apud. Cojocaru D., 2003: 88) definesc focus grupul ca “o tehnică de cercetare în care suportul pentru culegerea datelor este interacţiunea de grup pe o temă determinată de către cercetător”, în care sunt avute în vedere câteva chestiuni esenţiale: scopul focus grupului, localizarea sursei de date, evidenţierea şi clarificarea rolului cercetătorului. Focus grupul se diferenţiază de alte grupuri organizate al căror scop nu este cercetarea (grupuri de experţi, grupuri terapeutice, grupuri de lucru, grupuri Delphy etc.).

Interviul de tip focus grup se diferenţiază de interviul individual prin aceea că “focus grupul smulge o multiplicitate de perspective şi procese emoţionale într-un context de grup”(Cojocaru D., 2003:89) care produc date datorită interacţiunilor dintre indivizii participanţi, dar care nu încurajează discuţiile interactive dintre participanţi. Prin intermediul focus grupului se obţin date calitative care surprind comportamente ale indivizilor, percepţii şi opiniii şi nu informaţii cantitative de tip cifric. Dacă dorim să aflăm cum este perceput programul venitului minim garantat, putem organiza focus grupuri cu beneficiari ai acestui sistem de protecţie, separat, cu oameni din comunitate care nu primesc venitul minim garantat şi un alt grup cu specialişti sau cu liderii comunităţii. Vom afla astfel cum gândesc aceste categorii de persoane (selectate după criteriile stabilite), cum se iau deciziile cu privire la acordarea venitului minim garantat, cum se hotărăsc tipurile de activităţi pe care le desfăşoară cei care beneficiză de acest suport financiar din partea Statului etc. În 1946, au fost stabiliţi parametrii principali ai focus grupului: “participanţii au o experienţă specifică sau o opinie pe tema delimitată de investigaţie, este utilizat un ghid de interviu explicit şi experienţele subiective ale participanţilor sunt explorate din perspectiva întrebărilor preelaborate ale anchetei” (Merton şi Kendall, apud. Cojocaru D., 2003: 89). Scopul principal al cercetătorului care utilizează focus grupul în cadrul unei cercetări calitative de tip explorativ (Miftode,2003:74-75) este acela de a obţine informaţii directe, “cu valoare de opinii” (Miftode, 2003:28) de la beneficiarii unor programe, de la membrii comunităţii care sunt puşi într-o situaţie de grup pentru a-şi exprima experienţele, atitudinile, sentimentele faţă de o anumită temă.

Focus grupul este o tehnică pe care o putem folosi în cercetarea/evaluarea unei situaţii, probleme prin prisma interpretărilor pe care le dau oamenii acestora, a sentimentelor faţă de un anumit eveniment, fenomen, a opiniilor faţă de un program, produs, servicii, idei etc. Practic, el poate fi aplicat în toate domeniile vieţii sociale atunci când se urmăreşte obţinerea unor informaţii în mod nemijlocit de la persoane. Tehnica focus grupului este una calitativă, dar care nu exclude tehnicile de tip cantitativ. Ea poate fi folosită înaintea cercetărilor şi evaluărilor cantitative pentru a se obţine informaţii exploratorii despre un domeniu, o temă, sau ipoteze şi pentru pregătirea culegerii de date de tip cantitativ (de exemplu, prin intermediul chestionarelor); această tehnică poate ajuta la rafinarea instrumentelor de cercetare care vor fi folosite în culegerea datelor. Focus grupul poate fi folosit ca tehnică pentru aprofundarea informaţiilor despre o anumită temă, după culegerea şi analiza datelor cantitative, folosind la obţinerea unor date necesare realizării interpretării calitative a materialului informaţional cules. Totodată, tehnica focus grupului poate fi utilizată independent de orice cercetare cantitativă atunci când ne interesează doar opiniile, sugestiile, reacţiile persoanelor selectate pentru interviul de grup.

Focus grupul poate fi utilizat în evaluarea nevoilor unei comunităţi, a resurselor acesteia şi a modului cum membrii comunităţii gândesc, simt şi reacţioneză faţă de o anumită situaţie. În multe situaţii, focus grupul este considerat ca o practică esenţială de culegere a datelor cu privire la nevoile oamenilor din comunitate pentru că se obţin date direct de la persoanele implicate, costurile sunt reduse în comparaţie cu alte tehnici (de exemplu, sondaje de opinie, ancheta bazată pe interviuri de culegere a datelor sau comprehensive, observaţie directă etc.) pentru că desfăşurarea în sine a interviului durează puţin (1,5 până la 2 ore), nu sunt necesari mulţi operatori de teren pentru culegerea datelor, oferă posibilitatea participanţilor de a avea o întâlnire cu ceilalţi etc. Avantajele focus grupului nu sunt doar de ordin economic, factor deloc de neglijat în realizarea unei evaluări a comunităţii, ci şi de management al timpului şi informaţiilor; în plus, creează o legitimitate a posibilelor soluţii care se vor aplica în comunitate în urma prelucrării şi analizei datelor.

Caracterul explorativ al focus grupului poate fi un avantaj pentru:

- identificarea unor probleme care nu au fost conştientizate de către comunitate, pentru că, aşa cum spune Blumer “o problemă există în comunitate, atunci când comunitatea devine coştientă de existenţa ei” (Blumer, apud.Cojocaru Şt, 2003b:68),

- identificarea profilului unui potenţial grup ţintă a unor servicii sociale în construcţie,

- surprinderea percepţiilor asupra unor instituţii, organizaţii, asupra unor servicii sociale oferite populaţiei de către autorităţile locale şi/sau organizaţii non-guvernamentale,

- evidenţierea efectelor pe care le-a avut o anumită decizie la nivel comunitar privind oferirea unor facilităţi pentru populaţie,

- identificarea unui anumit serviciu social şi poziţionarea acestuia în registrul serviciilor oferite către populaţie,

- identificarea percepţiilor, opiniilor şi reacţiilor privind calitatea unor servicii primite de către membrii comunităţii,

- testarea unor mesaje de campanie folosite în promovarea unor idei, servicii, organizaţii,

- identificarea tipului dominant de vulnerabilitate socială (Cojocaru Şt, 2003a: 533-547) caracteristic unui anumit grup ţintă şi identificarea celor mai eficiente intervenţii folosite în trecut pentru reducerea acestei vulnerabilităţi,

- identificarea unor reacţii, comportamente, motivaţiilor într-o situaţie reală,

- evaluarea resurselor existente în comunitate care pot fi utilizate în favoarea membrilor săi,

- identificarea unor “resurse pierdute” (Miftode, 2002: 74-76) care pot fi accesate de către comunitate etc.