Idei și Mentalități

Idei - dimensiunea individuală = produse ale culturii care poartă marca unor personalități

Mentalități - dimensiunea colectivă = modul în care oamenii de rând gândesc lumea și viața cotidiană.

Domeniul ideilor este unul dinamic: se succed descoperiri, interpretări, școli de gândire, curente etc.

Mentalitățile sunt, de regulă, mult mai conservatoare: schimbare lenta, continuitate.

Ideile sunt expresia unui spirit creator. Presupun creativitate, dinamism, în timp ce în planul mentalităților predomină preluarea.

Între cele două componente există multe punți de comunicare. Mentalitățile pot avea legături strânse cu ideile mari care circulă în epocă, pot fi o reprezentare mai simplă a teoreticienilor care interpretează lumea.

În Renaștere, oamenii credeau că Pământul se învârte în jurul Soarelui. Acesta este un fapt care a devenit curent, fiind o nouă reprezentare a Cosmosului.

Ideile științifice pot fi influențate de modul comun de gândire. Uneori poate apărea dorința teoreticienilor de a contrazice modul comun de gândire sau, pe de altă parte, de a-l continua.

Studiul mentalităților ne duce spre zonele Evului Mediu când s-au constituit cele mai multe dintre mentalitățile noastre.

Lumea modernă este într-o mare măsură strămoșul lumii de astăzi. Mulți dintre teoreticieni spun că trăim într-o modernitate târzie. Există rădăcini ale lumii contemporane chiar în Evul Mediu.

Europa modernă - ideea de modernitate

Modernitate:

1. Sensul lingvistic

2. Sensul normativ

3. Periodizare

1. Sensul lingvistic presupune înțelegerea modernității ca termen folosit curent pentru a desemna ceea ce este recent, nou. E un termen care își are originea în latina târzie (sec. VI d. Hr.) si era folosit pentru a desemna oamenii epocii și pentru a sublinia diferența dintre aceștia și cei din perioadele anterioare. Cu timpul, în limbaj curent, termenul "modern" este sinonim cu cel de "contemporan".

2. Sensul normativ se referă la o utilizare a termenului care include o anumită apreciere, un anume mod de a institui o normă. Vorbim despre acest sens atunci când vrem să subliniem ca modernitatea răspunde sau nu normei pe care o dorim acceptată.

Sensul normativ presupune atitudine, în timp ce sensul lingvistic este neutru.

Există 2 tendințe :

- atitudine critică, de respingere a modernității

- atitudine exaltată, entuziastă la adresa modernității.

Cele 2 tendințe s-au manifestat în aceeași epocă, dar au existat și perioade în care a dominat una dintre ele.

Tendințele provin din natura duală a omului (își dorește noul, dar manifestă și o anumită reticență față de el).

Istoria a înregistrat o anumită atitudine negativă față de modernitate. În Evul Mediu s-a dezvoltat sistematic o adevărată prejudecată antimodernă. Au existat gânditori care au susținut că lumea modernă nu face decât să preia ceea ce au lăsat anticii.

Antichitate : 3 mituri : al vârstei de aur, al vârstei de bronz și al vârstei de fier => tot ce e mai recent este mai degradant în raport cu idealul.

Începând cu sec. XVIII se dezvoltă o atitudine pozitivă față de modernitate. În sec. XIX și XX, modernitatea este privită ca un imperativ.

3. Periodizarea presupune utilizarea termenului pentru a delimita anumite etape in istoria umanitatii, pentru a delimita istoria europeana. Din acest punct de vedere, Matei Calinescu atrage atentia ca putem distinge:

a) Modernitate sociala

b) Modernitate estetica (etapa distincta de trasformari in plan social)

Incepe odata cu Renasterea (sf. Sec. XV-XVI) si presupune un complex de transformari care se raspandesc din Apusul Europei in intreaga lume in ritmuri diferite si au modalitati diferite de difuziune. Aceste transferuri afecteaza in mod inegal diferite societati in ritmuri diferite.

Modernitatea sociala este legata de aparitia si afirmarea lumii moderne.

Reperele esentiale sunt valori ale lumii burgheze.

Valorile lumii moderne:

Valoarea lineara asupra timpului (opusa ideii de ciclicitate)

Pretuirea vietii active

Increderea in individ si pretuirea lui

Increderea in ratiune

Increderea in cunoasterea stiintifica si in progresul tehnologic sustinut de cunoasterea rationala.