Politologie - o perspectivă sistematică

I. OBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI

A . POLITICUL SI POLITICA  OBIECT

DE STUDIU AL POLITOLOGIEI

Din antichitate si pâna în contemporaneitate, politicul si politica (respectiv, domeniul politic al vietii sociale) au suscitat interesul a numerosi si mari gânditori. Punctele de vedere exprimate în acest sens  în functie de vremuri, de interese etc.-, fie ca au fost convergente, fie ca au fost divergente, au un mare merit: au condus la constituirea politologiei ca stiinta .

Politicul si politica, sau altfel spus, domeniul politic (respectiv viata politica) constituie obiectul de studiu a mai multor discipline: Teoria politica; Teoria sistemelor politice comparate; Teoria relatiilor internationale; Geopolitica; Politologia; Filosofia politica; Teoria managementului politic; Teoria politicilor publice; Filosofia sociala; Istoria politica a lumii, etc. În sensul larg al cuvântului, aceste discipline formeaza domeniul stiintelor politice.

În sprijinul stiintelor politice  pentru elucidarea problemelor legate de domeniul politic (viata politica respectiv politicul si politica), vin si discipline înrudite din alte domenii cum sunt: Economia politica; Teoria organizatiilor; Teoria comportamentului rational; Managementul; Dreptul (mai ales Dreptul constitutional, Filosofia dreptului; Teoria generala a dreptului, etc); Sociologia; Psihologia; Filosofia (mai ales Filosofia istoriei, Etica, Antropologia); Istoria etc.

Revenind, politologia este, deci, numai una dintre disciplinele ce formeaza domeniul stiintelor politice, este într-un anume sens, disciplina fundamentala, este regina, caci aspira nu fara temei, la alcatuirea unei imagini generale, globale asupra vietii politice. În acest demers, politologia are sprijinul disciplinelor ce formeaza domeniul stiintelor politice si ajutorul disciplinelor înrudite din alte domenii si totul în scopul elucidarii problemelor legate de sfera politicului.

Obiectul politologiei  pe scurt, fara alte comentarii- este domeniul sau sfera politicului (mai bine zis, politicul propriu-zis si politica privind directiile si mecanismele progresului în societate). Dar, firesc, ce este politicul si politica? În prezent, cu privire la definirea politicului si a politicii exista o diversitate de pareri :

1. dupa unele interpretari domeniul politic ar cuprinde toate deciziile cu privire la interesele colective sau comunitare, caci numai acestea pot dobândi caracter politic. Deci, domeniul politic ar fi domeniul deciziilor privitoare la sfera publica, indiferent de sistemul lor de referinta: economic, administrativ, juridic, de ordin social etc.

2. o alta interpretare afirma ca politicul desemneaza sfera organizarii comunitatilor sau a societatii, a vietii publice. Înrudita cu aceasta interpretare este si cea care identifica politicul cu aranjamentele colective . Guvernarea, ca element central al politicii, poate fi privita ca activitate de organizare. Si aceasta interpretare este foarte larga, deoarece si sfera organizarii poate include elemente extrem de diverse (la fel ca si sfera deciziilor).

3. o alta categorie de interpretari insista asupra problemelor puterii si ale controlului. Politica apare, din acest punct de vedere, ca o activitate de dobândire, pastrare si exercitare a puterii sau ca activitate de control (al oamenilor, institutiilor etc.) politica este o lupta pentru putere (H. Morgenthau). Numeroasele prezentari ale politicului ca sfera a problemelor guvernarii (conducerii politice) fac, si ele, parte din aceasta categorie de interpretari daca prin guvernare se întelege control si dominatie.

4. alte conceptii influente prezinta politicul drept domeniu al asigurarii ordinii sociale. Nici o societate nu poate exista fara un minimum de ordine; politicul ar fi deci ansamblul preocuparilor pentru a asigura ordinea sociala necesara. În aceeasi categorie de interpreteri se includ si ideile privitoare la conceperea sferei politicului ca sfera a concilierii intereselor diverse din societate: ordinea presupune un minim (cel putin) de compromis si consens între diversele grupuri de interese existente. Exista însa si teoria conform careia adevaratul scop al politicii nu este concilierea intereselor tuturor oamenilor, ci impunerea anumitor interese (individuale, sau, mai ales, de grup) în dauna altora. Politica ar fi, din acest punct de vedere, o activitate de tip conflictual si nu una de tip cooperativ ; scopul ei ar fi asigurarea dominatiei unor membrii ai comunitatii asupra altora, a unor interese asupra altora.

Operând cu distinctii între politica si politic, politologia apreciaza ca:

- politicul este o componenta esentiala, o trasatura a vietii sociale, o caracteristica a naturii umane;

- politica este forma vie si nemijlocita prin care se exercita direct optiunile(interesele) în functie de anumite conditii de loc si de timp.

Relatia organica între politic si politica ia înfatisarea conexiunii dintre ceea ce este invariabil si ceea ce este schimbator, politicul fiind factorul invariant, care îsi conserva esenta, iar transformarile si modificarile tacticii si strategiei actionale cu caracter politic ar caracteriza sensurile termenului de politica .

Retinând controversele în domeniu cu deschiderile si limitele lor, s-ar putea conchide ca din punct de vedere al teoriei sistemelor, termenul de politic, în totalitatea sensurilor ce i se confera exprima un subsistem ( suprastructura politica) al sistemului social global care include:

- constiinta politica (în componentele sale psihologice si ideologice);

- relatiile politice (raporturile actionale de lupta, de alianta dintre grupuri, categorii sau clase sociale, precum si relatiile intermediare dintre acestea);

- institutiile (în primul rând statul) si organizatiile politice. Acestea, îndeosebi statul si partidele politice în epoca contemporana, au rolul de a media traspunerea ideologiei politice a colectivitatilor sociale amintite în actiuni politice practice pentru cucerirea, consolidarea, controlul, conservarea sau apararea puterii lor politice .