Principii Fundamentale de Protecție Socială a Persoanelor cu Handicap

I) Principiul drepturilor egale:

Convenţia cu privire la drepturile copilului, Programul mondial de acţiune în favoarea persoanelor handicapate, Regulile standard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu handicap, prevăd drepturile copiilor handicapaţi la:

- îngrijire;

- educaţie şi instruire specială pentru a putea duce o viaţă plină şi decentă, în condiţii care să le garanteze demnitatea, să le promo- veze autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţa colec-tivităţii;

- asigurarea accesului efectiv la educaţie al acestor copii, la formarea lor;

- la servicii de sănătate şi recuperare;

- la pregătirea pentru angajare în muncă şi mijloace de recreere;

- dezvoltarea sa culturală şi spirituală.

II) Principiul egalizarii sanselor:

„Egalizarea şanselor este procesul prin care toţi cetăţenii şi în par- ticular persoanele cu handicap pot avea acces la diversele sisteme ale societăţii: cadrul material, serviciile, informaţiile etc”

Egalizarea şanselor este o recomandare specială inclusă de ONU în cadrul Programului mondial de acţiune în favoarea persoanelor cu handicap. În cadrul acestui program, măsurile luate trebuie să cuprindă următoarele aspecte:

- mediul fizic;

- educaţia;

- munca şi angajarea în muncă;

- asistenţa în domeniul veniturilor şi protecţia socială;

- viaţa de familie şi integritatea personală;

- îngrijirea medicală şi reabilitarea;

- servicii de sprijin;

- religia;

- recreerea, sporturile şi cultura;

- creşterea gradului de conştientizare prin informaţie;

- legislaţie;

- implicare guvernamentală.

Egalizarea şanselor în domeniul educaţiei impune ca şcolarizarea

copiilor cu handicap să se facă în cadrul sistemului general de învăţă- mânt obligatoriu, să includă copiii cu toate tipurile şi nivelurile de handicap, inclusiv pe cele mai severe.

III) Principiul interventiei educationale precoce:

Intervenţia educaţională precoce este o condiţie esenţială care per- mite creşterea eficienţei procesului de reabilitare a copiilor cu nevoi speciale.

„Evaluarea potenţialului psihomotor constituie punctul de plecare pentru aprecierea, în fiecare etapă, a nivelului de creştere şi dezvoltare a copilului”

Principiul intervenţiei timpurii indică gradul sporit de eficienţă a intervenţiei de recuperare şi integrare în comunitate la vârstele mici,căci:

- diferenţa dintre copiii obişnuiţi şi cei cu deficienţe la vârste mici este mai puţin observabilă, ea crescând pe măsura înaintării în vârstă;

- reacţiile de supraprotejare sau de respingere din partea familiei sunt mai greu de corectat, dacă ele nu au fost abordate înaintea vârstei de şapte ani;

- şansele de integrare sunt mult mai mari în cazul copiilor cu uşoare deficienţe.

Echipa de intervenţie precoce acţionează în primul rând în familiile copiilor cu deficienţe asigurând:

- acţiuni de informare şi consiliere;

- discuţii cu părinţii privind diagnosticul, prognosticul şi posibilită-ţile de compensare;

- stabileşte potenţialul real al copilului şi mijloacele prin care acesta poate fi stimulat şi

- informează părinţii asupra serviciilor existente, care asigură cea mai bună stimulare a copilului cu nevoi speciale.

IV) Principiul abordarii globale si individualizate a copiilor cu nevoi speciale:

Acest principiu presupune identificarea, valorificarea şi stimularea

capacităţilor cognitive, psihomotrice, afectiv-relaţionale şi sociale ale unui copil, ceea ce presupune adaptarea programelor la posibilităţile şi necesităţile copilului cu nevoi speciale.

Abordarea globală vizează aspectele de bază ale educaţiei cu notele distincte pentru copiii cu nevoi speciale:

- să se respecte demnitatea fiecărei fiinţe umane;

- să li se ofere protecţie şi securitate socială;

- să aibă posibilitatea de a decide şi alege în deplină cunoştinţă de cauză acţiunile care urmează a fi efectuate;

- în efectuarea acţiunilor să se ţină seama de particularităţile indivi- duale ale fiecărui copil deficient, dar şi de procesele înregistrate până în acel moment;

- să se asigure condiţii optime pentru ca dorinţele şi năzuinţele copilului deficient să fie stimulate şi respectate.

Educaţia trebuie să înceapă cu educaţia părinţilor, care trebuie să fie pregătiţi pentru a avea un comportament adecvat situaţiei copilului. În aceste condiţii:

o este necesară evitarea unor relaţii tensionate, motiv pentru care se încearcă realizarea unor relaţii pozitive între membrii familiei;

o familia trebuie să adopte un comportament echilibrat faţă de copi- lul deficient şi faţă de ceilalţi copii, evitându-se suproprotejarea sau neglijarea;

o părinţii vor fi ajutaţi să deprindă unele tehnici de îngrijire a copilului cu nevoi speciale;