Rene Descartes - Filosofie

Curs
8.3/10 (3 voturi)
Domeniu: Filosofie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 21 în total
Cuvinte : 7990
Mărime: 35.04KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Turcanu Alexandru

Extras din document

René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650), cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius, a fost un filozof şi matematician francez.

S-a născut în localitatea La Haye en Touraine în 1596, fiind al treilea copil al cuplului Joachim şi Jeanne Descartes, o familie de mici nobili din regiunea Touraine, Franţa. La numai un an de la naşterea lui René, mama sa se stinge din viaţă ; Descartes va fi crescut de o doică şi se pare că a fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestia. În 1604, la vârsta de 8 ani, este încredinţat noului aşezământ al iezuiţilor din La Fleche, bastion al gândirii aristotelice. Aici studiază latina şi greaca, precum şi matematica, fizica, logica, morala şi metafizica. Îl cunoaşte pe polimatul Marin Mersenne, cu care va purta o vastă şi variată corespondenţă şi va întreţine o relaţie îndelungată de prietenie intelectuală. Între 1614 şi 1617 îşi ia bacalaureatul şi licenţa în drept la Universitatea din Poitiers.

În 1618 Descartes se înrolează într-una din armatele "la modă" de pe atunci, cea a prinţului de Orania, fără vreun imbold deosebit pentru viaţa militară. Încartiruit în Olanda, la Breda, Descartes se va întâlni pe 10 noiembrie 1618 cu un om care-i va marca destinul: Isaac Beeckman, matematician şi fizician care-i stimulează lui Descartes gustul invenţiei şiinţifice. Tot în 1618, Descartes scrie un mic tratat de muzică (Compendium Musicae), dedicat lui Beeckman, şi se ocupă intens de matematică.

În aprilie 1619 pleacă din Olanda spre Danemarca şi Germania. Asistă la încoronarea (28 iulie) împăratului Ferdinand al II-lea, la Frankfurt. Petrece iarna la Neuburg, pe Dunăre, angajat în armata catolică a ducelui de Bavaria în decursul "războiului de 30 de ani" (1618-1648). În noaptea de 10-11 noiembrie are un faimos «vis» ce îi relevă "fundamentele unei ştiinţe admirabile", ideile directoare ale metodei sale de mai târziu.

Între 1621 şi 1622 –sejur în Franţa la La Haye. Îşi vinde averea, pentru a-şi asigura liniştea şi "independenţa materială". Între 1623-1625 scurt sejur la Paris. Călătoreşte în Elveţia, Tirol şi Italia. În 1628 compune, în latină Regulile pentru îndrumarea minţii, lucrare neterminată şi rămasă inedită până în 1701.

În toamna lui 1628 se stabileşte în Olanda, unde rămâne 20 de ani. Sunt anii în care publică cele mai importante opere ale sale: Discursul, Meditaţiile, Principiile, Pasiunile. În noiembrie 1633 află de condamnarea lui Galilei şi renunţă la publicarea tratatului său "Lumea", care se sprijinea pe sistemul copernican. În 1635 se naşte fiica sa, Francine, concepută cu o servitoare. În iunie 1637 apare la Leyda, fără semnatură, Le Discours de la méthode, în franceză, urmat de eseurile Dioptrica, Meteorii şi Geometria. Urmează reacţii vii la aceste tratate, mai ales din partea lui Roberval şi Fermat, la care se adaugă tatăl lui Pascal. Tot în această perioadă se va declanşa şi conflictul dintre Descartes şi Fermat.

În 1640, în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. Descartes e foarte afectat. În 1641 publică, la Paris, în latină, Meditationes metaphysicae, (Meditaţii metafizice), opera sa capitală; traducerea franceză apare în 1647, la Paris, revăzută de Descartes însuşi. Descartes trimite tratatul, înainte de publicare, prin intermeiul lui Mersenne, unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi şi Thomas Hobbes) şi unor iezuiţi (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceştia să-şi exprime obiecţiile la poziţiile sale metafizice. Aşa iau naştere 'Obiecţiile şi răspunsurile', care vor fi publicate odată cu tratatul şi fac corp comun cu acesta, având un important rol explicativ. Între 1642-1644 are loc prima confruntare majoră a cartezianismului cu filosofia vremii printr-o îndelungată polemică la Universitatea din Utrecht, cu Voetius, profesor de teologie şi rector al universităţii, care îl acuză pe Descartes de calomnie şi de ateism. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda şi a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes, implicând tot mai multe personaje.

În 1644 Principia philosophiae (Principiile filosofiei), scrise cu intenţia de a înlocui manualele aristotelice, contribuie la sporirea renumelui lui Descartes şi la diseminarea filosofiei carteziene. Între 1645-1646, la solicitarea prinţesei palatine Elisabeta de Boemia, scrie Les Passions de l'âme (Pasiunile sufletului), publicată abia în 1649. Descartes întreţine o semnificativă corespondenţă cu prinţesa Elisabeta de Boemia. Descartes acceptă în 1649 invitaţia din partea reginei Cristina a Suediei pentru a se deplasa în îndepărtatul şi frigurosul ţinut nordic. Se stinge din viaţă pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la reşedinţa sa la palatul regal pentru a preda filosofia, la orele cinci ale dimineţii – singurul moment al zilei în care regina considera că avea "mintea limpede". Rămăşiţele pământeşti sunt transportate, în 1667, în Franţa la Saint-Etienne-du-Mont. Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee. Cartezianismul rămâne unul din curentele de gândire dominante pe toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, fiind continuat, pe plan metafizic, de Spinoza şi Leibniz.

Discurs asupra metodei

"Discurs asupra metodei"a aparut in 1637, fiind prima lucrare publicata, care totodata avea sa-l consacreze pe autor. "Discurs asupra metodei" a aparut in urma alcatuirii de catre autor a unei introduceri la "Dioptrica","Meteorii" si "Geometria". Aceasta introducere contine conceptiile si principiile autorului,

fiind scrisa, la fel ca si restul "Discursului" in limba franceza si nu in limba latina, fiind usor de sesizat intentia autorului de a destina aceasta lucrare publicului larg.

Preview document

Rene Descartes - Filosofie - Pagina 1
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 2
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 3
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 4
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 5
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 6
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 7
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 8
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 9
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 10
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 11
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 12
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 13
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 14
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 15
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 16
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 17
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 18
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 19
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 20
Rene Descartes - Filosofie - Pagina 21

Conținut arhivă zip

  • Rene Descartes - Filosofie.doc

Alții au mai descărcat și

Existența creștină autentică și formele sale decăzute

Ceea ce mi-am propus să arăt în această lucrare este ceea ce înseamnă creştinismul în virtutea unei existenţe autentice care se delimitează de...

Dincolo de Angoasă

Continua redescoperire a subiectivităţii umane, ca realitate profundă a eului fiecărei fiinţe în termenii libertăţii de învăţare, devine premisa...

Viață după Moarte

La aceasta întrebare atât religia cât si filosofia ofera o varietate de raspunsuri, unele credibile altele nu. Explicatiile lor adesea se contrazic...

Problema Miracolelor

Inainte de a incepe dezbaterea problemei miracolelor consider necesar sa incercam sa definim termenul “miracol”. Miracol (lat. “miraculum”-...

Morală și Sinucidere în Condiții Extreme

Actiunea umana sta in chip necesar sub categoria moralitatii, fiindca nu se poate indrepta decat sau spre bine sau spre rau. Binele si raul apar ca...

Epicurism, Scepticism și Stoicism

Pentru a putea vorbi despre cele trei curente filosofice, respectiv : epicurism, scepticism si stoicism, se cuvine mai întâi a vorbi de unde...

Etica Buddhistă

INTRODUCERE Etica Buddhistă este foarte interesantă, însă nu prea acceptată de adepţii eticii creştine. Cu toate acestea a fost una dintre primele...

Thoma D'Aquino

CONTRIBUŢIA LUI THOMA D’AQUINO LA FORMAREA RELIGIEI ŞI APOLOGETICII MODERNE 1.Definirea subiectului. Pentru a putea înţelege mai bine cerinţa...

Te-ar putea interesa și

Sensul Eshatologic al Creației

Introducere Motivaţia alegerii temei Sensul eshatologic al creaţiei ca teză de doctorat provine din profunda convingere că teologia ortodoxă se...

Etică și morală

I. Definiţii, Generalităţi Încă din vremuri îndepărtate oamenii au fost preocupaţi de reglementarea relaţiilor dintre ei cu ajutorul unor norme...

Scriitorii Barocului

René Descartes (31 martie 1596 – 11 februarie 1650), cunoscut de asemenea cu numele latin Cartesius, a fost un filozof și matematician francez....

Teorii ale Emotiilor

La începutul acestei lucrari voi defini emotiile, si voi prezenta câteva generalitati ale emotiilor, dupa care voi continua cu expunerea teoriilor...

Iluminismul

Iluminismul este un curent cultural ce se afirma in sec 18 avand la baza ideea de suprematie a ratiunii si civilizatiei,dezvoltarea gandirii...

Dezvoltarea Filozofiei în Grecia Antică

INTRODUCERE Filosofia grecească n-a apărut dintr-o dată deplin formată, ci a fost precedată şi pregătită de o experienţă de gândire imemorială, ce...

Emoțiile

- Daca starile de agreabil sau dezagreabil difera putin între ele, chiar când sunt provocate de obiecte sau situatii foarte deosebite (agreabil...

Filosofia Educatiei

MULTIPLE CHOICE 1.Obiectul de studiu al filosofiei este: a. cercetarea problemelor vietii sufletesti b. cercetarea lumii, ca totalitate c....

Ai nevoie de altceva?