Scepticismul

1. Cadru istoric

Scepticismul nu reprezintă atât o şcoală filosofică, cât, mai degrabă, o sensibilitate filosofică, un mod de viaţă, o forma mentis, caracteristică etapei elenistice a filosofiei antice greceşti şi celei romane. Este vorba de o atitudine generală în confruntările asupra cunoaşterii, care s-a pronunţat asupra problemei posibilităţii elaborării de concepţii coerente şi semnificative asupra lumii şi vieţii. Denumirea acestei orientări filosofice provine de la termenul grecesc skeptikos – cel care examinează, care analizează.

Această atitudine mentală specifică a caracterizat patru mişcări filosofice manifestate în perioade istorice diferite:

1. Şcoala lui Pyrrhon din Elis – polis grecesc din Peloponez (cca. 360 – 270 î.Hr.).

2. Academia medie a lui Arcesilau din Pitane – polis grecesc din Asia Mică (cca. 315 – 240 î.Hr.).

3. Noua Academie a lui Carneade din Cyrene – polis grecesc din nordul Africii (cca. 214 – 129 î.Hr.).

4. Aşa-numiţii sceptici ulteriori: Aenesidemos din Cnosos (polis grecesc din insula Creta (secolul I î.Hr.), Agripa (secolul I d.Hr.), Sextus Empiricus (secolul II d.Hr.) etc.

Fondatorul scepticismului este considerat Pyrrhon din Elis, care, ca şi Socrate, a fost până în jurul vârstei de 40 de ani sculptor şi pictor, ca şi acesta s-a consacrat ulterior filosofiei şi nu a lăsat nimic scris. La filosofie a ajuns ascultând un yoghin indian în timpul participării între 334 şi 323 î.Hr. la expediţia lui Alexandru Macedon în Asia, când a intrat în legătură cu filosofii indieni. Informaţii despre el şi filosofia sa ne-au parvenit de la urmaşii săi, mai ales de la Anaesidemos din Cnosos, care a formulat celebrele argumente sceptice de îndoială cu finalitate etică în privinţa posibilităţii oricărei cunoştinţe certe, numite tropi (gr. tròps – mod, fel, modalitate, dar sensul acestui termen în contextul scepticismului este de motiv de îndoială). Prin aceşti tropi se urmărea abţinerea de la orice afirmaţie sau negaţie, adică suspendarea judecăţii (èpohé).

Cei zece tropi sceptici sunt:

1. Nu putem cunoaşte nimic cert datorită deosebirilor dintre animale şi, mai ales, dintre organele lor de simţ. Ca urmare a acestor deosebiri, ele percep diferit aceleaşi obiecte şi nu putem şti care percepţii sunt adecvate şi care nu.

2. Nu putem cunoaşte nimic cert datorită deosebirilor existente intre oameni. Orice om este alcătuit din trup şi suflet, dar se deosebeşte de ceilalţi din ambele puncte de vedere. Datorită acestor deosebiri nu putem şti opiniile cui sunt adevărate şi ale cui false.

3. Nu putem cunoaşte nimic cert datorită faptului că fiecare simţ percepe altceva şi altfel decât celelalte. S-ar putea să existe şi alte proprietăţi ale obiectelor pe care nu le putem percepe întrucât nu avem organe de simţ adecvate lor. Deci nu putem să ştim dacă imaginile pe care ni le transmit simţurile sunt corespunzătoare obiectelor lor.

4. Nu putem cunoaşte nimic cert datorită faptului că oamenii percep diferit în funcţie de dispoziţii, vârstă, stări afective, boli etc. Astfel, mierea este dulce pentru indivizii sănătoşi, dar amară pentru cei bolnavi de ficat etc.

5. Nu putem cunoaşte nimic cert datorită faptului că oamenii percep lucrurile diferit în funcţie de poziţiile, distanţele şi locurile unde se află obiectele pe care le percep. Astfel, un turn pătrat văzut de la distanţă pare rotund, o corabie văzută de departe pare mică, dar de aproape mare etc.

6. Nu putem cunoaşte nimic cert datorită faptului că oamenii percep lucrurile diferit în funcţie de amestecuri. Astfel, un sunet izolat pare diferit de acelaşi sunet auzit într-un context de sunete etc.

7. Nu putem cunoaşte nimic cert datorită constituţiei obiectelor percepute. Astfel, pilitura de argint pare albă, dar fiecare părticică din care este alcătuită este neagră etc.

8. Nu putem cunoaşte nimic cert datorită relaţiilor dintre lucruri. Un lucru perceput individual pare diferit de acelaşi lucru perceput în ansamblul relaţiilor în care este integrat.

9. Nu putem cunoaşte nimic cert datorită rarităţii sau frecvenţei mari a lucrurilor. Astfel, soarele este mai spectaculos decât o cometă, dar întrucât aceasta apare mai rar îi acordăm mai multă atenţie. Dacă apa ar fi rară, iar aurul frecvent ca pietrele scara valorilor umane ar fi diferită etc.

10. Nu putem cunoaşte nimic cert întrucât cunoaşterea este influenţată de regulile de viaţă, obiceiuri, credinţe, legende, opţiuni filosofice etc.

Nici asupra cauzelor lucrurilor nu ne putem pronunţa cu certitudine. Aenesidemos din Cnosos a formulat opt tropi prin care a susţinut că orice explicaţie cauzală este numai probabilă.

Concluzia acestor subtile analize gnoseologice este că trebuie să ne îndoim de orice cunoştinţă întrucât nu ne putem pronunţa cu certitudine asupra nici uneia.

Ca şi în cazul stoicilor, finalitatea analizelor filosofice ale scepticilor este etică. În spiritul epocii lor, ei căutau să întemeieze cel mai înţelept mod de viaţă. Şi ei recomandau apateia şi ataraxia ca formule de viaţă pentru atingerea fericirii, dar dacă stoicii le întemeiau ontologic ei le întemeiază gnoseologic.