Teorii și metode de intervenție în asistența socială (persoană și familie)

Finalitățile cursului:

Prin conținutul său, cursul prezintă studenților cunoștințele necesare abordării problematicii asistenței sociale și a metodelor și tehnicilor specifice acestui domeniu. Cursul se focalizează pe principalele valori pe care asistentul social trebuie să le respecte în practică, pe dezvoltarea abilităților de relaționare, pe evaluare corectă a nevoilor clientului, pe întocmirea planului de intervenție și aplicarea acestuia în cadrul practicii de specialitate. Cursul „Tehnici de intervenție în asistența socială” se corelează cu celelalte cursuri care vizează asistența socială acordată diferitelor categorii de persoane defavorizate.

Obiectivele urmărite de curs: analiza conceptelor fundamentale ce stau la baza acțiunii în practica asistenței sociale; cunoașterea principalelor valori privind teoria și practica asistenței sociale; familiarizarea studenților cu metodele și tehnicile specifice din asistența socială.

Evaluare

Condiții: Prezenta la activitățile tutoriale și participarea activă la seminarii

Criterii: modul de înțelegere și aplicare a cunoștințelor în practică

Forme: Colocviu (activitatea de seminar) și examen scris (curs)

Formula notei finale:

- Seminar: 5 puncte din care: 3 puncte prezentarea unui studiu de caz dupa metoda Managementului de caz, 1 punct prezentarea unui interviu cu evidențierea principalelor deprinderi de comunicare și 1 pct.activitati si interventie seminar .

- Curs: examen scris: 4 puncte din care: 2 puncte verificarea cunoștințelor(test grilă) și 2 puncte verificarea abilităților practice (simulare);

- Din oficiu - 1 punct

INTRODUCERE

Asistența socială uzează de anumite aparate teoretice care o ajută să-și creeze o imagine de sine stătătoare. Folosind teorii ale comportamentului uman și ale sistemelor sociale, dar și teorii specifice, asistența socială intervine acolo unde oamenii interacționează cu mediile proprii.

Teoria poate avea variate semnificații și statusuri în cadrul diferitelor discipline ce ocupă poziții particulare în câmpul academic, în cercetare sau în practica asistenței sociale. Cunoștințele științifice, ca bază de reflexie și argumentare, sunt adesea formale și abstracte, în timp ce în cercetare teoria poate fi punctul de plecare, ce trebuie testat, sau obiectivul final, iar în practică teoriile sunt adesea transformate în studii de caz.

În literatura de specialitate se remarcă un interes crescut pentru modul în care este folosită teoria în asistența socială, pentru modul de organizare și sistematizare a unor concepte în scheme și modele practice. Un model poate fi în mod diferit asociat anumitor teorii, dar el trebuie redactat, învățat și repetat în situații specifice.

Teoriile despre asistența socială sunt rezultatul contextului cultural și social în care ele apar, influențând acest context și prin aceasta modificând atitudinile sociale față de asistenții sociali, ideile și valorile lor, pe de o parte, iar pe de altă parte contribuind la pregătirea continuă a practicienilor, transformându-i în „practicieni reflexivi”, pentru care lucrul direct cu clientul este un proces intuitiv și creativ, fondat teoretic.

PERSPECTIVE PRACTICE

Asistența socială este construită social prin intermediul interacțiunilor cu clienții, prin formarea ca profesie într-o rețea de profesii înrudite și prin forțele sociale care o definesc prin contextul ei organizațional și social.

Asistență socială susține schimbarea socială, rezolvarea problemelor de relaționare și împuternicirea oamenilor pentru a spori bunăstarea acestora. Un element al cadrului de lucru al asistentului social îl constituie perspectiva practică, perspectivă ce direcționează asistentul social spre factorii specifici intervenției sociale.

Orice construcție teoretică îl obligă pe practician să adopte una sau mai multe tehnici de lucru prin care să delimiteze și să respecte etapele intervenției. Asistența socială fiind în mod prioritar o activitate practică și mai puțin una teoretică este necesară cunoașterea diferitelor moduri de a gândi și motiva activitatea practică. Chiar dacă efectele practice prevalează, asistența socială nu numai că se bazează pe teorii derivate din baza de cunoștințe sociale, ci este ea însăși generatoare de construcții teoretice.

Un bun practician nu se va limita la o acțiune simplistă, ci va încerca să înglobeze în schema de intervenție atât modelele și teoriile necesare înțelegerii fenomenului, cât și pe cele necesare acțiunii practice.