Analiza economică

CAPITOLUL 1

METODELE SI INSTRUMENTELE

ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Analiza economico-financiara reprezinta un ansamblu de concepte, metode si tehnici care asigura tratarea informatiilor interne si externe, în vederea formularii unor aprecieri pertinente referitoare la situatia unei firme, la nivelul si calitatea performantelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurential dinamic.

Analiza economico-financiara se realizeaza în sensul invers al evolutiei reale a fenomenului economic cercetat, si anume: de la rezultatele activitatii economice catre elemente si factori.

Continutul procesului de analiza economico-financiara, îmbinarea acesteia cu sinteza pot fi concepute în urmatoarele etape:

- delimitarea obiectului analizei;

- determinarea elementelor, factorilor si cauzelor fenomenului cercetat;

- stabilirea relatiilor de conditionare dintre fiecare factor si fenomenul realizat, pe de o parte, cât si dintre diferitii factori care actioneaza asupra acestuia, pe de alta parte;

- masurarea (cuantificarea) influentelor factorilor asupra fenomenului analizat;

- sinteza rezultatelor analizei;

- elaborarea masurilor pentru sporirea eficientei activitatii în viitor.

Cercetarea fenomenelor economice, realizarea obiectivelor analizei economico-financiare a întreprinderii implica operarea cu o serie de metode si instrumente fie specifice, fie împrumutate din alte stiinte.

La nivelul tuturor agentilor economici, finalitatea oricarui tip de activitate se exprima cu ajutorul indicatorilor economico-financiari. Acestia reprezinta instrumentul operational fundamental al analizei. Indicatorii economico-financiari pot fi grupati în patru categorii principale:

- indicatori ai resurselor (umane, materiale, financiare, informationale);

- indicatori ai consumului de resurse (indicatori ai cheltuielilor);

- indicatori de performanta si rezultate cunoscuti sub denumirea de solduri intermediare de gestiune (SIG);

- indicatori de eficienta, calculati sub forma „ratelor”, prin raportarea a doi indicatori exprimati în marime absoluta, în una din variantele de mai jos:

În continuare vor fi prezentate succint metodele cu cea mai larga aplicabilitate în analiza economico-financiara, grupate în:

- metode ale analizei calitative, care vizeaza esenta fenomenului, depistarea legaturilor cauzale;

- metode ale analizei cantitative, care au ca obiect cuantificarea influentelor factorilor care explica fenomenul.

1.1. Metode ale analizei calitative

În cadrul metodelor calitative în analiza economico-financiara, pot fi incluse: comparatia, diviziunea sau descompunerea rezultatelor si gruparea.

1.1.1. Comparatia

Comparatia permite analiza oricarui rezultat al activitatii întreprinderii prin raportare la un criteriu sau o baza de referinta. Drept criteriu de referinta poate fi considerat: un rezultat al perioadei precedente, rezultatele altor întreprinderi, media sectoriala sau pe ramura, anumite standarde, norme etc. Pentru orice agent economic criteriul de referinta principala constituie nivelul obiectivelor programate. Comparatiile pot fi:

- în timp, efectuate între rezultatele perioadei curente (analizate) si cele ale perioadei utilizate ca baza de comparatie (anul precedent, programul de activitate etc.);

- în spatiu, care pot fi realizate între structurile aceleiasi întreprinderi, între rezultatele întreprinderii analizate si cele ale unor întreprinderi similare sau cu cele medii pe ramura;

- mixte, în timp si spatiu;

- fata de un criteriu prestabilit (programe, norme, standarde, valori de referinta stabilita de organisme statistice, bancare etc.)

- cu caracter special, pentru care intervin o serie de criterii specifice analizei dorite (de ex, cele efectuate cu ocazia definirii strategiilor de dezvoltare sau în cazul întreprinderilor aflate în dificultate etc.).

Pentru ca rezultatele analizei sa fie fiabile este necesar ca datele sa aiba un continut omogen, sa fie exprimate într-un etalon comparabil si sa respecte principiul permanentei metodelor de calcul.

1.1.2. Diviziunea sau descompunerea rezultatelor

Diviziunea sau descompunerea rezultatelor (inclusiv a abaterilor fata de un sistem de referinta), asigura profunzimea studierii indicatorilor economico-financiari, pentru a localiza factorii si cauzele actiunii lor în timp si spatiu, în scopul unei evaluari pertinente a realitatii,

Se distinge:

- diviziunea dupa locul de formare a rezultatelor;

- diviziunea dupa timpul de formare a rezultatelor;

- diviziunea pe elemente sau parti componente.

1.1.3. Gruparea

Gruparea presupune împartirea entitatii studiate în grupe relativ omogene în functie de o anumita caracteristica de grupare, care depinde de scopul analizei si de specificul fenomenului cercetat (de ex., gruparea personalului întreprinderii dupa vechime neîntrerupta în unitate).

1.2. Metode de analiza cantitativa

Masurarea contributiei factorilor si elementelor componente asupra modificarii fenomenului analizat are scopul de a evidentia legaturile cauzale, de a stabili factorii cu actiune mai importanta asupra rezultatelor.