Analiza economico-financiară

Modul 1

OBIECTUL ŞI METODOLOGIA ANALIZEI ACTIVITĂTII ECONOMICE

Rezumatul modulului

- Clasificarea metodelor specifice de analiză economico-financiare

- Metoda diviziunii şi descompunerii fenomenelor economico-financiare

- Metoda comparaţiei

- Metode de stabilire şi măsurare a influenţei factorilor

Scopul urmărit:

Formarea abilităţilor cognitive şi a capacităţii de utilizare a metodelor de analiză în abordarea fenomenelor economico-financiare

Competenţe dobândite prin parcurgerea conţinutului:

- Cunoaşterea conţinutului metodelor folosite în analiza economico-financiară

- Alegerea metodei de analiză în funcţie de specificul fenomenelor economice

- Însuşirea modalităţilor de aplicare a metodelor de analiză

ASPECTE TEORETICE

Analiza economico-financiară este o disciplină ştiinţifică care ca obiect de studiu metodologia de cunoaştere a fenomenelor economico-financiare, factorii şi cauzele cae le-au determinat precum şi căile de sporire continuă a eficienţei economice a activităţii firmelor.

Analiza economico-financiară foloseşte atât metode generale comune cu ale altor ştiinţe cât şi un grup de metode specifice.

Printre metodele specifice utilizate de analiza economico-financiară se numără: metoda descompunerii şi divizării rezultatelor, metoda grupării, metoda comparaţiei; metoda substituţiei înlănţuite; metoda corelaţiei; metoda calculului matricial; metode de cercetare operaţională etc.

Metoda diviziunii şi descompunerii fenomenelor constă în divizarea fenomenelor sau rezultatelor obţinute de agenţii economici, după următoarele criterii:

- timpul de formare a rezultatelor (semestre, trimestre, luni, zile) – se evidenţiază abaterile de la tendinţa generală proiectată de desfăşurare a lor;

- locul de formare a rezultatelor (sectoare, secţii, ramuri de producţie) -semnalează locurile unde efectul obţinut nu este cel dorit;

- elementele componente ale fenomenelor analizate - categorii de resurse angajate sau consumate (produse finite, categorii de materiale, lucrări, tipuri de imobilizări etc).

Metoda comparaţiei constă în studierea nivelului efectiv al fenomenului analizat faţă de nivelul înregistrat de acelaşi fenomen în situaţii luate drept bază de referinţă (plan, ani anteriori, alte unităţi, normative, standarde, contracte, alte ţări etc.).

Prin comparaţii se determină abaterea absolută (ΔY) şi cea relativă (ΔY% sau RY) a nivelului unui indicator examinat (Y1) faţă de nivelul aceluiaşi indicator luat ca bază de referinţă (Y0).

Abaterea absolută (spor) se calculează astfel:

Abaterea relativă (ritmul modificării) se determină după formula:

Dintre metodele de stabilire şi măsurare a influenţei factorilor mai uzuale sunt: metoda substituţiei înlănţuite, metoda corelaţiei, metoda calcului matriceal, metoda balanţieră, metoda cercetărilor operaţionale.

Metoda substituţiei înlănţuite (metoda factorială) permite măsurarea influenţei factorilor care determină modificarea fenomenelor şi proceselor economice după o legitate cunoscută. Aplicarea metodei presupune:

- determinarea relaţiei de intercondiţionare dintre factori şi a legii de dezvoltare a fenomenului sau procesului analizat: sumă algebrică, produs, raport, altă expresie matematică;

- analiza dinamicii (modificării) fenomenului ca urmare a influenţei tuturor factorilor cu ajutorul indicatorilor: modificare absolută totală , indicele fenomenului – Iy, ritmul fenomenului (modificare relativă) – Ry;

- analiza factorială, care începe cu măsurarea influenţei factorilor cantitativi şi se continuă cu cei calitativi, calculându-se pentru fiecare factor influenţele în mărimi absolute şi relative Iy(xi), Ry(xi). Pentru uşurarea procesului de analiză se consideră că la un moment dat doar factorul analizat are o influenţă semnificativă asupra fenomenului iar factorii ceilalţi sunt consideraţi cu acţiune constantă la nivelul perioadei de referinţă (dacă nu au fost analizaţi) sau la nivelul perioadei curente (dacă au fost deja analizaţi)

- interpretarea rezultatelor.

Metoda corelaţiei se utilizează în cazul în care între fenomenul analizat şi factorii de influenţă sunt relaţii de tip stochastic (nedeterministe). Metoda se bazează pe analiza regresională şi se utilizează în special în analiza previzională când se urmăreşte determinarea evoluţiei viitoare a unui fenomen.

Metoda calcului matriceal poate fi aplicată cu succes în vederea determinării cauzelor finale care contribuie la modificarea fenomenelor analizate, în cazul în care între fenomenul analizat şi factorii de influenţă se stabilesc relaţii funcţionale de produs sau raport. Procedeul matricial presupune construirea unor matrici a căror elemente au semnificaţie economică, produsul lor reprezentând o matrice care permite determinarea influenţelor factorilor asupra fenomenului analizat.

STUDIU DE CAZ

A. La o societate comercială situaţia fondurilor de salarizare în doi ani consecutivi se prezintă astfel:

Categorii de personal Nr. mediu de angajaţi Salariu mediu

( lei) Fond de salarizare

(mii lei)

bază curentă bază curentă bază curentă

Personal operativ 485 410 2250 2870 1091 1177

Personal de adm. şi de conducere

38

35

3420

4150

130

120

Total 523 445 2335 2915 1221 1297

Analizaţi fondul de salarizare.

• Factorii de influenţă pentru fondul de salarizare (F) sunt:

- numărul mediu scriptic de angajaţi, factor cantitativ – (N);

- salariul mediu, factor calitativ – (S).

• Relaţia de intercondiţionare dintre factori este de produs, adică:

• Se calculează:

- Modificarea generală a fondului de salarizare ca urmare a influenţei ambilor factori, la nivelul tuturor angajaţilor:

- Influenţa numărului de angajaţi asupra modificării fondului de salarizare la nivelul societăţii comerciale:

- Influenţa factorului calitativ asupra evoluţiei fondului de salarizare:

• Interpretarea rezultatelor obţinute:

La nivelul societăţii comerciale fondul de salarizare a înregistrat în perioada analizată o creştere cu 6,2 % ceea ce în cifre absolute reprezintă 76 mii lei; Evoluţia s-a datorat în special majorării substanţiale a fondului de salarizare la categoria personal operativ, unde creşterea înregistrată a depăşit modificarea pe ansamblul societăţii comerciale, fiind de aproape 8 %. Pentru personalul de administraţie şi de conducere s-a diminuat fondul de salarizare cu 7,7 %;

Influenţele celor doi factori asupra fondului de salarizare au fost contradictorii şi anume:

- politica de personal dusă de firmă de diminuare a numărului de angajaţi a condus la o scădere a fondului de salarizare cu 14,7 % înregistrându-se o economie de 178,8 mii lei;

- creşterea importantă a salariului mediu (de la 2335 la 2915 lei) care a condus la o suplimentare a fondului de salarizare cu 24,4 % adică cu 254,8 mii lei.

B. Analizaţi evoluţia productivităţii medii anuale pe baza următorilor indicatori:

Indicatori Perioada de bază Perioada curentă

1 Producţia exerciţiului (lei) 3235683 3510452

2 Număr mediu de salariaţi 340 320

3 Productivitatea medie anuală (lei) 9516,7 10032,7

• Pentru productivitatea anuală (W) factorii de influenţă sunt:

- numărul mediu de salariaţi (cantitativ) – (N);

- producţia exerciţiului (calitativ) – (Q).

• Relaţia de intercondiţionare dintre factori este:

• Se calculează:

1. Modificarea totală a productivităţii anuale (acţiunea ambilor factori)

2. Influenţa numărului mediu de angajaţi asupra modificării productivităţii muncii

3. Influenţa modificării producţiei asupra evoluţiei productivităţii muncii:

• Interpretarea rezultatelor:

- În perioada analizată societatea comercială a înregistrat o creştere a productivităţii medii anuale cu 5,4 %, adică un spor de producţie de 516 lei pe un salariat;

- Cu toate că numărul de angajaţi a scăzut, contribuţia muncii angajaţilor a fost favorabilă, ceea ce a a dus la o majorare a productivităţii de 594,8 lei/persoană.;

- Producţia obţinută la societatea comercială a influenţat nefavorabil modificarea productivităţii anuale (-78,8 lei/pers).