Analiza economico-financiară

CAPITOLUL 1

Continutul aplicativ si metodologic

al analizei activitatii economico-financiare

1.1. Necesitatea, tipurile si rolul analizei economico-financiare

în realizarea procesului decizional al conducerii

Orice activitate de conducere economico-financiara la toate nivelurile organizatorice – la nivel macroeconomic, microeconomic si în profil teritorial – este în esenta ei o activitate permanenta de cunoastere profunda si complexa a starii economice si financiare, în structura timpului trecut, prezent si viitor, o activitate permanenta de fundamentare a unor pachete de decizii operative, tactice si strategice în vederea stabilirii cailor de actiune pentru realizarea obiec¬tivelor de program, precum si o activitate permanenta de aplicare a deciziilor adoptate si de urmarire sistematica a înfaptuirii acestora. Atât în activitatea de fundamentare si aplicare a deciziilor curente si de perspectiva, cât si în etapa de control a realizarii deciziilor adoptate, un rol important revine analizei economico-financiare.

În procesul operational de conducere a activitatilor economico-financiare se contureaza doua tipuri sau modalitati de fundamentare a deciziilor de conducere:

a) conducerea de tip intuitiv (bazata pe experienta practica), în care caz, deciziile adoptate au un grad relativ scazut de certitudine privind realizarea integrala si cu eficienta scontata a obiectivelor programate.

b) conducerea rationala sau stiintifica, care se bazeaza pe utilizarea metodelor analizei economico-financiare la fundamentarea deciziilor. Practica a confirmat pe deplin faptul ca, în conditiile economiei moderne, a complexitatii si caracterului ei dinamic, conducerea activitatii economico-financiare nu poate fi conceputa decât prin adoptarea unor decizii fundamentate pe o analiza ampla si obiectiva a fenomenelor si proceselor din economie.

Analiza economico-financiara confera procesului decizional al conducerii un continut profund stiintific, corespunzator situatiei conjuncturale din fiecare etapa, bazat pe luarea în considerare a factorilor interni si externi, a impactului pro¬gresului tehnico-stiintific asupra dezvoltarii economice, a tendintelor canti¬ta¬¬tive si, îndeosebi, calitative asupra cererii de consum productiv si neproductiv.

Analiza activitatii desfasurate de un agent economic are în vedere studierea fenomenelor economice si financiare care au avut loc, în mod analitic si interdependent, pe componente de detaliu, iar pe baza asamblarii concluziilor rezultate se ajunge la sinteza. Se dovedeste astfel ca analiza si sinteza reprezinta etape interdependente proprii oricaror cercetari îndreptate asupra activitatii economico-financiare.

Analiza constituie un instrument general de cunoastere folosit în toate stiintele. Analiza fenomenelor de natura economico-financiare, spre deosebire de analiza fenomenelor fizice, chimice, biologice, prezinta câteva particularitati esentiale:

a) Analiza economico-financiara se bazeaza pe puterea de a cunoaste în mod analitic comportamentul fenomenelor si proceselor economico-financiare desfasurate într-o unitate economica, ramura sau la nivelul economiei nationale, deci la diferite nivele organizatorice, precum si în profil teritorial.

b) Analiza economico-financiara constituie un proces complex de cerce¬tare determinat de însasi complexitatea fenomenelor din domeniul economico-financiar, sub aspectul studierii relatiilor cauza-efect localizate strict în acest domeniu, precum si al relatiilor de interdependenta dintre fenomenele econo¬mico-financiare cu cele demografice, sociologice, psihologice, sanitare etc.

c) Datorita caracterului dinamic al fenomenelor economico-financiare, al corelatiilor multiple care se formeaza si functioneaza între aceste fenomene si mediu, analiza economico-financiara abordeaza în mod inseparabil latura canti¬tativa si cea calitativa a acestora.

Prin definitie, analiza economico-financiara este un proces complex de cunoastere a starii economico-financiare a unui agent economic, a unei ramuri sau a economiei nationale în ansamblul ei, în conditii concrete de loc si timp, folosind metode adecvate si indicatori specifici în vederea individualizarii si dimensionarii factorilor si cauzelor cu actiune pozitiva sau negativa, care au determinat o anumita conditie economico-financiara, precum si reglarea prin decizii tactice si strategice a echilibrului dintre lichiditatea activelor si exig¬i¬b¬i¬li¬tatea elementelor de pasiv, a echilibrului functional dintre nevoile curente si resursele implicate, precum si a corelatiei globale a costului resurselor cu randa¬mentul întrebuintarilor.

Din definitia data, rezulta ca obiectul analizei economico-financiare nu se limiteaza la stricta constatare si interpretare a modului de realizare a indica¬to¬rilor prevazuti în programul economic, ci are o sfera mult mai larga de cerce¬tare, ea extinzându-se si asupra unor aspecte conexe, care nu sunt cuprinse si exprimate prin nivelul indicatorilor programati, dar cu o importanta deosebita atât pentru asigurarea echilibrului economico-financiar, cât si pentru fundamen¬tarea masurilor care vizeaza expansiunea si cresterea economica.