Analiză economico-financiară

CAPITOLUL 1

BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE

ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Economia de piata, presupune existenta unor legi specifice, iar fiecare intreprindere trebuie sa isi desfasoare activitatea pe baza acestora. Astfel, legea cererii si ofertei regleaza raporturile dintre agentii economici, inlatura structurile neperformante, desfiinteaza anumite sectoare de activitate, faciliteaza aparitia altora in locul lor.

Activitatea oricarei intreprinderi se desfasoara intr-un mediu agresiv si dinamic. Problemele fundamentale cu care se confrunta fiecare dintre acestea vizeaza, in principal, stabilirea si consolidarea locului pe care acestea il ocupa in spatiul economic concret in care activeaza, obiectivul major spre care se indreapta, resursele de care dispun, costurile implicate si sansele de succes.

In acest context fiecare intreprindere trebuie sa se raporteze permanent la cererea de piata, sa anticipeze miscarile concurentei, sa-si autoevalueze resursele de care dispune si sa actioneze in directia cresterii eficientei utilizarii acestora.

Indiferent de nivelul la care se exercita sau de domeniul în care functioneaza intreprinderea,în activitatea de cunoastere are un rol important în furnizarea de informatii despre starea întreprinderii,în fundamentarea deciziilor cât si în controlul realizarii acestora revine analizei economico-financiare.

1.1 Analiza activitatii economico-financiare a intreprinderii; continut si abordari conceptuale

1.1.1 Definirea analizei economico-financiare

Piata ca mecanism de reglare a functionarii economiei are un impact complex si permanent asupra deciziilor libere si autonome ale întreprinderilor privind optiunile acestora în alocarea resurselor, dimensiunea alocarii, respectiv investirii, eficienta utilizarii lor în vederea asigurarii marjei concurentiale, a viabilitatii.

Intreprinderea reprezinta o entitate socio-economica de sine statatoare, cu o structura proprie delimitata in timp si spatiu. Ea trebuie sa-si probeze permanent viabilitatea, capacitatea de concurenta si adaptare, performanta economico-financiara. Toate acestea isi gasesc reflectarea in eficienta activitatilor care au la baza determinari cantitativ-calitative ale factorilor de productie, randamente maxime ale utilizarii acestora etc.

Problema gestionarii si administrarii intreprinderilor, indiferent de domeniul de activitate si de scopul propus este complexa. Aprecierea diferentelor de performanta depinde de natura intreprinderii, de sistemul instrumentelor utilizate in gestiunea patrimoniului, de caracterul si profunzimea analizei.

In ceea ce priveste termenul de analiza exista mai multe abordari, astfel:

- o prima abordare, arata ca termenul de analiza provine din limba greaca de la „analisis” având întelesul de descompunere a unui corp sau a unei substante în elementele componente. Prin analiza se întelege un „studiu elaborat în vederea diferentierii elementelor care compun întregul,a determinarii sau explicarii raporturilor dintre acestea sau cu întregul” 1)

- ceea de-a doua abordare consevera ca termenul provine din limba franceza: substantivul „analyse” si verbul „analyser”. Prin verb se întelege tot descompunerea unui întreg în elementele sale componente, în timp ce prin substantiv se întelege o „metoda stiintifica de cercetare care se bazeaza pe studiul sistematic al fiecarui element în parte, pe examinarea amanuntita a unei probleme”2)

În literatura de specialitate, analiza economico-financiara este privita într-o dubla conceptiune:

- ca activitate, având un caracter permanent de cercetare a fenomenelor si proceselor economico-financiare, pe baza descompunerii întregului în elementele componente,pe studierea lor separat,în vederea furnizarii de informatii pentru fundamentarea deciziilor;

- ca metoda cerceteaza rezultatele obtinute la nivelul intreprinderii sau pe structuri organizatorice, elementele componente ale acestora, corelatiile existente, relatiile de cauzalitate si factorii care determina aparitia si dinamica lor, se estimeaza evolutii viitoare in scopul fundamentarii deciziilor manageriale.

Invesigarea realitatii economice presupune integrarea viziunii clasice bazata pe cunoasterea relatiilor de cauzalitate si a legilor interne ale formarii si evolutiei fenomenelor, cu cea sintetica orientata spre studierea coerentei acestora într-un mediu aflat în continua schimbare. Acest gen de abordare permite, pe de o parte, o corecta evaluare a starii de fapt, iar pe de alta parte, identificarea oportunitatiilor si a vulnerabilitatiilor de dezvoltare, indispensabile fundamentarii deciziilor manageriale.