Extras din curs

CAPITOLUL 1

BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE

ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Analiza economico-financiara costituie un instrument operational care a aparut pentru a raspunde necesitatilor curente si de perspectiva privind activitatea intreprinderii ca organism social. Dezvoltarea sa are loc in stransa legatura cu complexitatea si diversitatea fenomenelor economico-financiare care marcheaza evolutia intreprinderii.

In acest context, fiecare intreprindere trebuie sa se raporteze permanent la cererea de piata, sa anticipeze miscarile concurentei, sa-si autoevalueze resursele de care dispune si sa actioneze in directia cresterii eficientei utilizarii acestora.

Indiferent de nivelul la care se exercită sau de domeniul în care funcţionează intreprinderea, în activitatea de cunoaştere un rol important în furnizarea de informaţii despre starea întreprinderii, în fundamentarea deciziilor cât şi în controlul realizării acestora revine analizei economico-financiare.

1.1. ABORDARI CONCEPTUALE PRIVIND ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA

Intreprinderea reprezinta o entitate socio-economica de sine statatoare, cu o structura proprie delimitata in timp si spatiu. Ea trebuie sa-si probeze permanent viabilitatea, capacitatea de concurenta si adaptare, performanta economico-financiara. Toate acestea isi gasesc reflectarea in eficienta activitatilor care au la baza determinari cantitativ-calitative ale factorilor de productie, randamente maxime ale utilizarii acestora etc.

In ceea ce priveşte termenul de „analiză” exista mai multe abordari, astfel:

- o primă abordare, arată că termenul de analiza provine din limba greacă de la „analisis” având înţelesul de descompunere a unui corp sau a unei substanţe în elementele componente. Prin analiză se înţelege un „studiu elaborat în vederea diferenţierii elementelor care compun întregul,a determinării sau explicării raporturilor dintre acestea sau cu întregul” 1)

- ceea de-a doua abordare conseveră că termenul provine din limba franceză: substantivul „analyse” şi verbul „analyser”. Prin verb se înţelege tot descompunerea unui întreg în elementele sale componente, în timp ce prin substantiv se înţelege o „metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte, pe examinarea amănunţită a unei probleme”2)

În literatura de specialitate, analiza economico-financiară este privită într-o dublă concepţiune:

- ca activitate, având un caracter permanent de cercetare a fenomenelor şi proceselor economico-financiare, pe baza descompunerii întregului în elementele componente,pe studierea lor separat,în vederea furnizării de informaţii pentru fundamentarea deciziilor;

- ca metodă cercetează rezultatele obtinute la nivelul intreprinderii sau pe structuri organizatorice, elementele componente ale acestora, corelaţiile existente, relaţiile de cauzalitate şi factorii care determină aparitia şi dinamica lor, se estimează evoluţii viitoare in scopul fundamentării deciziilor manageriale.

Cele mai sus prezentate, releva faptul ca in investigarea realităţii economice se impune ca necesitate integrarea viziunii clasice bazată pe cunoaşterea relaţiilor de cauzalitate şi a legilor interne ale formării şi evoluţiei fenomenelor, cu cea sintetica orientată spre studierea coerenţei acestora într-un mediu aflat în continuă schimbare, ceea ce permite, pe de o parte, evaluarea stării de fapt, iar pe de altă parte, identificarea oportunităţiilor şi a vulnerabilităţiilor de dezvoltare, indispensabile in fundamentarea deciziilor.

Ca metoda a cunoasterii, analiza este proprie oricarei stiinte. Ca activitate practica, analiza utilizeaza in scopul realizarii obiectivelor sale, un ansamblu de concepte, tehnici si procedee care asigura culegerea, verificare si prelucrarea informatiilor in vederea formularii unor aprecieri pertinente privind situatia unui agent economic (nivelul si calitatea performantelor, competitivitatea produselor, pozitia pe piata, gradul de risc, etc.).

În ultimii ani, se face tot mai mult distincţie între analiza economică şi analiza financiară, încercându-se o autonomizare a acestora în funcţie de obiectul de studiu:

- analiza economică cercetează activitatea din punct de vedere economic, corelând eforturile (resursele) implicate în desfăşurarea unei activităţi cu rezultatele (efectele) obţinute. Dar si activitatea socio-umană apare drept: consumatoare de resurse şi producătoare de efecte, ceea ce face ca utilizarea analizei economice să depăşească sfera activităţii economice, vizand eficienţa consumului de resurse în toate domeniile, inclusiv cele tehnice, sociale, culturale, administrative etc.

- analiza financiară asigura „identificarea si ierarhizarea caracteristicilor financiare cele mai semnificative invederea aprecierii pertinentea situatiei si a anticiparii lucide a perspectivelor intreprinderii” .

Situaţia patrimonial-financiară a întreprinderii reprezintă un veritabil barometru al politicilor acesteia, al conversiei tuturor tipurilor de resurse angajate în activitatea economică.

Analiza, insa, nu constituie un scop în sine. Ea este etapa premergătoare diagnosticării stării şi funcţionării unui sistem, care la randul său este o componentă indispensabilă a procesului de decizie.

1.2. NECESITATEA ANALIZEI CA METODĂ A CUNOAŞTERI

Necesitatea analizei economico – financiare rezidă, în principal, din obiectivele acesteia care se referă la:

- studierea realităţii obiective, respectiv a rezultatelor aferente activităţii desfăşurate (indicatorii economico – financiari) prin prizma corelaţiei cauză – efect (un factor poate constitui suportul sau cauza apariţiei, modificării şi dezvoltării unui fenomen după cum tot aşa acesta se poate transforma într-un fenomen de investigat);

- constituie suportul descompunerii unui fenomen sau proces economic în părţile componente, studiind comportamentul acestora independent sau în corelaţie cu alte componente. Analiza oferă posibilităţile de combinare şi substituţie a factorilor care au un rol determinant în mecanismul cibernetic de funcţionare a firmei în scopul maximizării performaţelor acesteia;

- cercetează mişcarea şi transfomarea fenomenelor şi proceselor economice care au loc în interiorul firmei din punct de vedere cantitativ şi calitativ, static şi dinamic evidenţiind factorii endogeni şi exogeni, cauzele şi consecinţele modificării acestora asupra mecanismului sau cibernetic;

- oferă soluţii practice cuantificării eforturilor dar şi efectelor obtinute de catre firma în mediul concurenţial în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.