Analiza economico-financiară a Întreprinderii

1. Necesitatea, rolul şi funcţiile analizei economico-financiare (AEF)

AEF constituie un instrument managerial, care ajută conducerea întreprinderii la cunoaşterea fenomenelor, legăturilor directe dintre fenomene, la înţelegerea trecutului şi prezentului în vederea fundamentării obiectivelor strategice de menţinere şi de dezvoltare a întreprinderii într-un mediu concurenţial.

Analiza financiară are ca obiectiv evidenţierea modalităţilor de realizarea a echilibrului financiar, a etapelor valorificării capitalului financiar şi treptelor de acumulare bănească de formare a rezultatului financiar final. În acest context, AEF presupune descompunerea fenomenelor şi proceselor ce se produc la întreprindere în părţile lor componente, evaluarea corelaţiei dintre acestea, evidenţierea factorilor şi cauzelor care determin geneza şi evoluţia lor, toate acestea reprezentând fundamentul deciziilor de dezvoltare viitoare. Analiza financiară ajută la identificarea activităţii nesatisfăcătoare şi la stabilirea măsurilor care vor influenţa rezultatele activităţii întreprinderii. Se cunosc următoarele etape a realizării muncii de analiză:

1. Delimitarea obiectului analizei, care poate fi: rentabilitatea, lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii, poziţia întreprinderii pe piaţă, autonomia financiară şi capacitatea de împrumut a acesteia.

2. Descompunerea în elemente structurale a obiectului analizat cu scopul evidenţierii factorilor care îl influenţează, stabilirii cauzelor apariţiei acestora, elaborarea măsurilor de acţiune în vederea corectării situaţiei create şi care vor contribui, în viitor, la sporirea eficienţei economice.

OBIECTIVELE de bază ale AEF constau în:

- Acumularea informaţiei privind situaţia întreprinderii pe piaţa internă şi externă, nivelul competitivităţii acesteia;

- Informarea întreprinderii despre cerinţele standardelor şi nivelul concurenţei pe diferite pieţe;

- Diagnoza şi reglarea activităţii întreprinderii;

- Descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne de sporire a performanţelor financiare;

- Întărirea autonomiei economico-financiare;

- Creşterea eficienţei economice;

- Fundamentarea deciziilor financiare.

FUNCŢIILE AEF sunt:

1. De informare (poziţia întreprinderii pe piaţă, desfăşurarea activităţii acesteia privitor la normele şi standardele existente, nivelul concurenţial pe diverse pieţe;

2. De evaluare a potenţialului tehnico-economic;

3. De realizare a relaţiilor economice cu mediul extern;

4. De realizare a gestiunii eficiente a patrimoniului.

AEF permite evaluarea situaţiei financiare a întreprinderii, nivelului riscului la întreprindere, capacitatea întreprinderii de a genera profit, eficienţa utilizării activelor întreprinderii, oportunităţile de dezvoltare.

AEF se clasifică în AEF internă şi AEF externă.

AEF INTERNĂ este efectuată de către angajaţii întreprinderii având drept surse informaţionale documentaţia internă a întreprinderii. ANALIZA FINANCIARĂ EXTERNĂ se efectuează de către experţi în exteriorul întreprinderii cu un acces limitat la informaţia internă a întreprinderii.

PRINCIPII DE EFECTUARE a AEF sunt:

1. Planificarea procesului de analiză – executarea analizei trebuie să determine scopul analizei, indicatorii utilizaţi, metodologia de calcul a indicatorilor, valorile normative sau aşteptate ale indicatorilor;

2. Efectuarea analizei de la general la practic – la început se determină caracteristicile generale ale obiectivului analizat, apoi se analizează părţile componente;

3. Analiza mai detaliată a abaterilor valorilor indicatorilor de la valorile normative sau planificate – executarea analizei trebuie să determine factorii, ce au condus la apariţia abaterilor;

4. Selectarea corectă a indicatorilor – fiecare indicator trebuie să caracterizeze un anumit aspect al activităţii şi pentru fiecare indicator trebuie prezentate valorile de comparare.

ROLUL AEF poate fi sistematizat astfel:

1. Un mijloc important în elaborarea unor planuri reale, temeinic fundamentate din punct de vedere ştiinţific;

2. Un instrument operativ de cunoaştere şi de reglare a procesului de îndeplinire a planului, revenindu-i următoarele atribuţii:

a) De urmărire a executării planului pe diferite perioade de timp;

b) De depistare a diverselor situaţii nefavorabile ce apar pe parcursul îndeplinirii planului;

c) De descoperire a noilor rezerve ce contribuie la îmbunătăţirea rezultatelor AEF;

3. Ca obiectiv final AEF îi revine rolul de a contribui la asigurarea unui echilibru financiar permanent şi la îmbunătăţirea rezultatelor activităţii întreprinderii

2. Metode de analiză economico - financiară

Metodele de AEF reprezintă un instrument real al conducerii întreprinderii care permit managerilor să pătrundă în esenţa fenomenelor cercetate, să formuleze cele mai juste concluzii care rezultă din această cercetare şi care să fie valorificate pentru elaborarea alternativelor strategice de dezvoltare. În funcţie de scopurile urmărite în cadrul AEF poate fi făcută o grupare a metodelor folosite în funcţie de laturile cunoaşterii - latura calitativă şi latura cantitativă. Astfel deosebim metode ale analizei calitative şi metode ale analizei cantitative.

Metode ale analizei calitative, a căror utilizare asigură cunoaşterea esenţei fenomenelor şi rezultatelor studiate, stabilirea elementelor şi relaţiilor structurale, a factorilor şi cauzelor care le-au generat. Printre metodele calitative se pot evidenţia:

- Metoda comparaţiei - rezultatele financiare ale activităţii întreprinderii trebuie să fie apreciate atât ca o mărime în sine cât şi în raport cu anumite criterii, cu o bază de comparaţie. Drept bază de comparaţie pot servi rezultatele, obţinute de concurenţi, rezultatele medii pe ramură, rezultatele perioadei precedente, anumite norme.

- Metoda diviziunii şi descompunerii rezultatelor – presupune divizarea şi descompunerea rezultatelor în elemente componente cu scopul localizării rezultatelor favorabile sau nefavorabile şi evidenţierii posibilităţilor de îmbunătăţire a lor.

Metode ale analizei cantitative permit măsurarea influenţelor pe care le exercită asupra fenomenului economic, diferitele elemente componente sau diverşi factori. Alegerea metodei analizei cantitative de studiere şi analiză a rezultatelor financiare se face în funcţie de forma matematică, pe care o îmbracă relaţiile şi factorii care influenţează rezultatul analizat.

Metoda substituirii în lanţ, se aplică în cazul când, între factorii care influenţează fenomenul analizat, există o legătură matematică de produs sau raport. Această metodă asigură determinarea mărimii influenţei fiecărui factor asupra rezultatului, evidenţierea factorilor cu acţiune mai importantă şi aprecierea nivelului de utilizare a resurselor întreprinderii.