Analiza financiară - suport de curs

Cap. 1 Fundamente teoretico-metodologice ale analizei economice

1. Abordări metodologice

Termenul de analiză provine din limba franceză şi are un dublu înţeles:

• Pe de-o parte, prin verbul a analiza se înţelege a cerceta un fenomen sau un întreg parcurgând fiecare element în parte;

• Pe de altă parte, prin substantivul analiză se înţelege o metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte respectiv examinare amănunţită a unei probleme.

Prof. Aurel Işfănescu şi colaboratorii consideră că analiza economică este o metodă de cercetare bazată pe descompunerea sau desfăşurarea unui obiect sau fenomen în părţile sale componente, în elemente mai simple. Cu ajutorul metodelor specifice domeniului se cercetează fiecare componentă, se stabilesc relaţiile de cauzalitate, factorii care le generează, se formulează concluziile şi se conturează cadrul activităţii viitoare. Ca un corelativ al analizei apare sinteza = care reprezintă reunirea părţilor, elementelor unui obiect într-un tot, trecerea de la particular la general, de la simplu la compus.

Prof. I. Bătrâncea consideră că analiza economică reprezintă o parte componentă a sistemului general al analizei fenomenelor şi proceselor ce se desfăşoară în natură şi societate şi care cuprinde următoarele segmente:

Sistemul general al analizei cuprinde:

- analiza matematică

- analiza fenomenelor fizice

- analiza chimică

- analiza biologică

- analiza fenomenelor sociale (socio-politică)

- analiza economică.

Pe de altă parte analiza economică este o cale de cunoaştere ştiinţifică a mecanismului care generează, întreţine şi dinamizează fenomenele/procesele din mediul economic. Aceasta presupune descompunerea fenomenelor sau proceselor în părţile lor componente, stabilirea legăturilor dintre componente şi identificarea cauzelor şi factorilor care determină o anumită evoluţie a fenomenelor sau proceselor economice.

Analiza economică văzută ca sistem se poate descompune în funcţie de aria de cuprindere în următoarele componente:

- analiza mondo-economică

- analiza regională

- analiza macroeconomică

- analiza mezoeconomică/sectorială

- analiza microeconomică.

Din această descompunere rezultă că elementul comun regăsit în fiecare tip de analiză îl reprezintă economia ca proces şi fenomen care condiţionează şi coordonează. Ceea ce deosebeşte un tip de analiză de alt tip îl reprezintă nivelul la care se desfăşoară analiza.

Economia reprezintă ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor.

În funcţie de gradul de agregare al acţiunilor agenţilor economici, economia poate fi structurată pe cinci niveluri:

- mondială

- zonală

- naţională

- sectorială

- agentului economic, a firmei.

Economia mondială cuprinde totalul economiilor ţărilor lumii şi a legăturilor dintre acestea.

Economia regională este parte a economiei mondiale reprezentând totalul economiilor statelor unei anumite zone aflate în relaţii speciale de colaborare, cooperare economică.

Economia naţională cuprinde activitatea ramurilor, subramurilor, sectoarelor şi agenţilor economici şi a legăturilor ce au loc în cadrul graniţelor unei ţări.

Economia sectorială cuprinde activitatea agenţilor economici ce îşi desfăşoară activitatea într-un sector instituţionalizat (agricultură,comerţ, banking).

Economia firmelor se referă la activitatea oricărui întreprinzător care se bazează pe o anumită formă de proprietate, pe capital financiar, activitate din care se scontează obţinerea unui profit în urma derulării afacerii respective.

Ştiinţa economică respectiv economicsul cercetează legităţile şi mecanismele ce pun în mişcare componentele sistemului economic, mondial, regional, naţional, sectorial sau particular în vederea prevenirii dezechilibrelor economice, sociale şi ecologice.

Analiza mondoeconomică vizează ansamblul economiilor şi politicilor care coordonează legăturile dintre acestea în procesul de alocare eficientă a resurselor pentru menţinerea economiei mondiale într-un echilibru permanent.

Analiza economico-regională urmăreşte să evidenţieze efortul economic eficient comun al unor state dintr-o anumită parte a globului care să asigure prosperitatea economică a regiunii respective.

Analiza macroeconomică are ca obiect cercetarea fenomenelor şi proceselor care determină şi condiţionează dezvoltarea şi creşterea economică a unei ţări.

Analiza mezoeconomică vizează fenomenele care au loc şi mecanismele care funcţionează la nivel sectorial sau instituţional în procesul de asigurare şi alocare eficientă a resurselor în funcţie de comanda sectorială.

2. Analiza microeconomică. Conţinut. Necesitate. Obiective.

A. Conţinut.

M. Niculescu apreciază că analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte tehnice şi instrumente ce asigură tratarea informaţiilor externe şi interne în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia unui agent economic, la nivelul şi calitatea performanţelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurenţial extrem de dinamic. Analiza economico-financiară integrează trei accepţiuni:

- analiza ca disciplină

- analiza ca activitate de cercetare-ştiinţifică

- analiza ca activitate practic

În oricare din aceste accepţiuni, analiza economico-financiară e complexă pentru că:

1. Acelaşi efect poate fi generat de cauze diferite.

2. Efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acţiuni sau forţe;

3. Complexitatea şi intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului ci şi calitatea lui.

4. În fenomenul analizat pot apărea însuşiri noi pe care anterior nu le avusese nici unul din elementele fenomenului.

5. În realitatea obiectivă însuşirile esenţiale se pot combina cu cele neesenţiale, secundare, întâmplătoare.

A. Işfănescu apreciază că analiza microeconomică se desfăşoară la nivelul întreprinderii şi a elementelor ei privite ca sistem. Analiza microeconomică studiază comportamentul individual sau cel al întreprinderii în activitatea economică şi rezultatele obţinute relevă factorii ce determină orientarea în investirea capitalului, în utilizarea resurselor şi a rezultatelor obţinute.

Analiza microeconomică cercetează cu ajutorul unui sistem corelat de indicatori fenomenele şi mecanismele specifice ce acţionează la nivelul agentului economic.

Obiectivul central al analizei microeconomice îl constituie sporirea eficienţei comportamentului în afaceri al firmelor.

B. Necesitate.

Necesitatea analizei microeconomice rezidă din cel puţin următoarele considerente:

• Sporirea eficienţei întregii activităţi a întreprinderii care constituie ţinta principală a analizei. Se realizează prin cunoaşterea postfaptică curentă şi previzională a evoluţiei sistemului cibernetic al firmei, al rezervelor interne, al cauzelor ce determină apariţia şi amplificarea acestora.

• Scopul analizei microeconomice constă în cunoaşterea esenţei fenomenelor şi proceselor desfăşurate în mediul microeconomic în vederea descoperirii legităţilor care pot dinamiza afacerile firmelor.

• Analiza microeconomică prin metodele şi procedeele sale e un instrument indispensabil activităţii manageriale căci oferă soluţii practice de prevenire, înlăturare a factorilor distructivi şi creează condiţii prielnice pentru acţiunea nelimitată a factorilor pozitivi.