Analiza Performanțelor Întreprinderii pe Baza Contului de Profit și Pierdere

1.1. Abordări conceptuale

Conceptul de performanţă se întâlneşte în literatura de specialitate cu diferite sensuri, de

exemplu: succes, rezultat al unei activităţi, acţiune1.

În domeniul economic, conceptul de performanţă acoperă accepţiuni diferite, cum ar fi:

creştere, rentabilitate, productivitate, randament2.

Profesorul Mihai Ristea prezintă performanţa ca fiind economicitate plus eficienţă şi plus

eficacitate. Prin economicitate se înţelege procurarea resurselor cu cel mai mic cost, iar prin

eficienţă: maximizarea rezultatelor la o unitate de resurse sau invers. Eficacitatea este raportul dintre

rezultatele obţinute şi cele aşteptate.

În acest capitol al lucrării, abordăm performanţa întreprinderii pe baza rentabilităţii care are în

vedere rezultatele obţinute prin utilizarea factorilor de producţie, respectiv cele recunoscute şi

prezentate în contul de profit şi pierdere, precum şi rezultatul obţinut din deţinerea factorilor de

producţie, de natura câştigurilor şi pierderilor nerecunoscute ca urmare a unor tranzacţii şi care este

o componentă a rezultatului global („comprehensive income“).

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind „capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit prin

utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora“3.

Rentabilitatea este una dintre formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei activităţii

economico-financiare a unei firme, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie utilizate şi a forţei de

muncă, ţinând cont de toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi vânzare.

Pentru măsurarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele de

rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în care capitalurile

sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii.

Ca indicatori de reflectare în mărime absolută a rentabilităţii se pot avea în vedere: rezultatul

aferent cifrei de afaceri, rezultatul exploatării, rezultatul financiar, rezultatul curent, rezultatul

extraordinar, rezultatul brut al exerciţiului, rezultatul net al exerciţiului.

Pentru exprimarea în mărime relativă a rentabilităţii se folosesc, de regulă, următoarele rate:

rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii resurselor consumate, rata rentabilităţii economice şi

rata rentabilităţii financiare.

1.2. Utilizatorii informaţiilor financiar-contabile

Conform paragrafului 9 din Cadrul General de Întocmire a Situaţiilor Financiare, din

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, utilizatorii situaţiilor financiare sunt:

a) Investitorii (actuali şi potenţiali):

Informaţiile cerute sunt:

- beneficiul adus de investiţie (rata rentabilităţii financiare, randamentul total pentru

acţionari, profit pe acţiune);

- riscul aferent investiţiei;

- capacitatea firmei de a plăti dividende.

Deciziile pe care le pot lua investitorii sunt:

- să cumpere, să vândă sau să păstreze acţiunile.

1 Annick Bourgnigon – „Peut-on definir la performance?“, Revue Française de Comptabilité, 1995

2 Bernard Colasse – Analyse financière d’entreprise – Editura La Decouverté, Paris, 1999, pag. 23

3 V. Robu, N. Georgescu – Analiza economico-financiară – Editura Omnia Uni, Braşov, 2000, pag. 190

2

b) Angajaţii (personal + sindicate):

Informaţiile cerute sunt:

- stabilitatea şi rentabilitatea întreprinderii;

- capacitatea de a oferi remuneraţii, alte avantaje, precum şi oportunităţi profesionale.

Deciziile pe care le pot lua angajaţii şi reprezentanţii lor sunt:

- cerinţe de mărire a salariilor;

- schimbarea locului de muncă.

c) Creditorii financiari:

Informaţii cerute:

- dacă împrumuturile + dobânzile vor fi achitate la scadenţă;

Decizii:

- majorarea, păstrarea sau reducerea împrumuturilor acordate.

d) Furnizorii şi alţi creditori comerciali:

Informaţiile cerute sunt:

- cele care le permit să stabilească dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă

(lichiditatea curentă şi imediată, solvabilitatea etc.);

Decizii:

- continuă sau îşi încetează relaţiile contractuale.

e) Clienţii:

Informaţiile cerute sunt:

- cu privire la continuitatea activităţii, atunci când sunt dependenţi de întreprindere.

Decizii:

- continuarea sau încetarea relaţiilor contractuale.

f) Statul şi instituţiile acestuia:

Informaţiile cerute se referă la:

- activitatea întreprinderii pentru stabilirea indicatorilor macroeconomici PIB, VN etc.;

Decizii:

- politica fiscală (majorarea sau micşorarea impozitelor şi taxelor).

g) Publicul:

Informaţiile cerute:

- cele privind impactul economic şi social pe