Audit Financiar

Ce este auditul?

Termenul de audit este folosit pentru a desemna verificarea profesională a unei informaţii/situaţii în vederea exprimării unei opinii competente, argumentate şi independente pe baza raportării la un criteriu (standard) de calitate.

Care sunt obiectivele auditului?

Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este obţinerea unei opinii bine fundamentate, referitoare la întocmirea situaţiilor financiare, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu normele de raportare financiară în vigoare.

Pot fi supuse auditării toate entităţile care sunt obligate să întocmească situaţii financiare, indiferent de forma de proprietate şi de administrare a elementelor patrimoniale.

Cine realizează auditul?

După dobândirea calităţii de auditor, acesta îşi poate exercita mandatul numai dacă îndeplineşte cumulativ condiţiile:

(a) este membru persoană activă a Camerei Auditorilor Financiari din România;

(b) îndeplineşte condiţiile stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei.

Cine solicită informaţiile pe care le oferă auditul?

Beneficiarii rezultatului obţinut în urma realizării unui audit pot fi investitorii, creditorii, clienţii, angajaţii entităţii, statul, comunitatea de afaceri, comunitatea financiară şi alte entităţi interesate de corectitudinea întocmirii situaţiilor financiare.

Cine reglementează activitatea de audit?

Camerei Auditorilor Financiari din România.

Care sunt elementele de care trebuie să ţină cont auditorul la elaborarea angajamentului (contractului) de audit?

Este în interesul clientului şi al auditorului, ca ultimul să trimită o scrisoare de angajament (contract) primului, de preferat înaintea începerii angajamentului, în care să definească şi să propună termenii angajamentului. Existenţa angajamentului (contractului) duce la evitarea neînţelegerilor care pot să apară în timpul desfăşurării auditului şi la predarea raportului. Scrisoarea de angajament confirmă acceptarea de către auditor a mandatului, a obiectivului şi a ariei de aplicabilitate a auditului, a responsabilităţilor auditorului faţă de client şi a formei raportului. Din conţinutul angajamentului trebuie să reiasă că auditul se va efectua în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit. Este recomandabil ca înaintea trimiterii (semnării) scrisorii de angajament să se discute termenii contractuali cu beneficiarul auditului şi să se culeagă câteva informaţii despre entitatea propusă spre auditare, dacă entitatea este necunoscută auditorului.

Care sunt principalele responsabilităţi ale managerilor referitoare la situaţiile financiare şi auditul acestora?

Conducerea este responsabilă pentru asigurarea că operaţiunile entităţii sunt desfăşurate în concordanţă cu prevederile şi reglementările legale. Responsabilitatea pentru prevenirea şi detectarea neconcordanţelor este în sarcina conducerii.(Standardul nr. 250)

Conducerea trebuie să asigure accesul nelimitat la orice înregistrări, documentaţii şi alte informaţii cerute în legătură cu auditul (Standardul de audit nr. 210).

Conducerea trebuie să acorde auditorului declaraţii scrise asupra aspectelor semnificative pentru situaţiile financiare atunci când, în mod rezonabil, nu se poate aştepta ca să existe alte probe de audit adecvate suficiente. Dacă managementul refuză să ofere o declaraţie pe care auditorul o consideră necesară, aceasta constituie o limitare a ariei de aplicabilitate şi auditorul trebuie să exprime o opinie calificată sau se va afla în imposibilitatea de a exprima o opinie.( Standardul nr. 580).

Conducerea societăţii trebuie să prezinte auditorului toate situaţiile cunoscute, reale sau potenţiale de nonconformitate cu legile şi reglementările în vigoare, ale căror efecte trebuie avute în vedere la întocmirea situaţiilor financiare (Standardul nr. 250).

Conducerea societăţii trebuie să prezinte auditorului toate situaţiile referitoare la :

• exhaustivitatea informaţiilor furnizate cu privire la identificarea părţilor afiliate;

• gradul de adecvare al prezentărilor părţilor afiliate în situaţiile financiare.

Conducerea entităţii nu trebuie (şi auditorul nu poate să accepte) să exercite presiuni care să oblige auditorul să se abată de la conduita etică şi profesională.

Care sunt principiile fundamentale care guvernează responsabilităţile profesionale ale auditorului?

Auditorul nu este şi nu poate fi ţinut responsabil pentru prevenirea fraudelor şi erorilor. Totuşi, faptul că auditarea se realizează anual, aceasta poate constitui o modalitate de prevenire/descurajare a fraudelor şi erorilor. (Standardul nr. 240)

Auditorul poate concluziona că este necesară retragerea din angajament în cazul în care entitatea nu întreprinde acţiunile de remediere referitoare la fraude, pe care auditorul le consideră necesare în respectivele circumstanţe, chiar dacă fraudele nu sunt semnificative pentru situaţiile financiare.(Standardul 240)

Un auditor nu trebuie să se angajeze în acelaşi timp într-o afacere, ocupaţie sau activitate care deteriorează sau poate deteriora integritatea, obiectivitatea sau independenţa, buna reputaţie a profesiunii sale şi în consecinţă, să fie incompatibilă cu oferirea acestor servicii profesionale.