Burse de Valori

Piaţa financiară este piaţa capitalurilor pe termen lung, pe care se emit şi se tranzacţionează valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri. Piaţa financiară este cea pe care se cumpără şi se vând active financiare, fără a fi schimbată natura lor. Ea exprimă o relaţie directă între deţinătorul şi utilizatorul de fonduri.

Practica din România pune în evidenţă opţiunea pentru concepţia anglo-saxonă, potrivit căreia piaţa de capital este o componentă a pieţei financiare.

Piaţa de capital se prezintă ca un mecanism de legătură între investitori şi emitenţi a căror decizie de investire vizează două obiective complementare:

- rentabilitatea, respectiv un grad înalt de fructificare a capitalurilor;

- lichiditatea, adică recuperarea cât mai operativă a capitalului investit.

Piaţa de capital este o piaţa în care se negociază şi se tranzacţionează instrumente financiare în funcţie de cererea şi oferta specifică.

Principalele beneficii ale pieţelor de capital asupra dezvoltării economice sunt:

- eficienţa, competitivitatea şi solvabilitatea sectorului financiar;

- accesul societăţii noi şi în formare la finanţarea prin acţiuni şi/sau obligaţiuni;

- descentralizarea proprietăţii şi a distribuţiei averii;

- solvabilitatea societăţilor comerciale.

Aceste beneficii trebuie să ţină însă cont şi de costurile şi dezavantajele pieţei de capital: ciclurile economice şi impactul asupra obţinerii capitalului, încrederea investitorilor, puterea sectorului financiar, etc.

Trăsăturile pieţei de capital

Piaţa de capital prezintă următoarele trăsături:

(1) este o piaţă deschisă, în sensul că plasamentul este efectuat în marea masă a investitorilor, iar tranzacţiile cu valori mobiliare au caracter public;

(2) produsele pieţei sunt instrumente pe termen lung. Pe piaţa de capital banii sunt investiţi pe o perioadă mare de timp, în timp ce pe piaţa monetară resursele sunt utilizate pentru finanţări pe termen scurt.

(3) valorile mobiliare, ca produse ale pieţei, se caracterizează prin negociabilitate şi transferabilitate. Ele pot fi transferate de la un posesor la altul, oferind investitorului posibilitatea de a vinde oricând produsul respectiv la un preţ specific condiţiilor pieţei, sau care rezultă din negociere la un moment dat.

(4) tranzacţionarea valorilor mobiliare nu este directă ci intermediată. Intermediarii au un rol important în ceea ce priveşte punerea în contact a emitenţilor cu investitorii sau a investitorilor ce deţin valori mobiliare în portofoliu cu cei care doresc să le cumpere.

Piaţa de capital oferă modalităţi de investire respectiv de atragere a capitalului, diferite de cele specifice sistemului bancar. În locul alegerii depozitelor bancare, investitorii pot achiziţiona valori mobiliare iar emitenţii pentru a nu apela la credite bancare pot atrage capitaluri prin emisiune de acţiuni şi obligaţiuni.

Structura pieţei de capital

Diversificarea produselor tranzacţionate, a procedurilor şi tehnicilor de vânzare/cumpărare a valorilor mobiliare, precum şi modalităţile diferite de finalizare a tranzacţiilor, au impus structurarea pieţei de capital în raport de diferite criterii:

a) Privită prin prisma producerii şi comercializării valorilor mobiliare, piaţa de capital cuprinde două segmente:

- Piaţa primară - secţiunea pieţei în care un emitent oferă spre vânzare, pentru prima data (oferta publica de vânzare primara), valori mobiliare nou emise, pentru a obţine capital (acţiuni sau obligaţiuni);

Oferta publica de vânzare se realizează prin intermediul unui intermediar sau unui grup de intermediari, pe baza unui Prospect de oferta, autorizat de CNVM (Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare - Autoritatea de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital);

- Piaţa secundară - secţiunea pieţei în care valorile mobiliare se vând şi se cumpăra, prin intermediul SSIF-urilor sau instituţiilor de credit, intr-un mod organizat, reglementat şi supravegheat de CNVM. Cuprinde mai multe tipuri de tranzacţii: tranzacţii la vedere (spot), oferte publice de cumpărare, oferte publice de preluare (scop peste 33% din companie), oferte secundare de vânzare;

Dacă avem în vedere fluxurile financiare care se creează între emitenţi şi investitori sau cele investitori - investitori, atunci putem spune că piaţa primară este o piaţă a emitenţilor în care fluxurile financiare sunt direcţionate în relaţia emitent - investitor, iar piaţa secundară este o piaţă a investitorilor, fluxurile financiare fiind direcţionate de la un investitor la altul.