Cheltuielile Publice pentru Obiective și Acțiuni Economice

CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU OBIECTIVE

SI ACTIUNI ECONOMICE, PENTRU PROTECTIA MEDIULUI

SI PENTRU CERCETARE-DEZVOLTARE

Cheltuielile publice pentru actiuni economice reflecta functia statului de reglare a proceselor economice si se realizeaza prin interventia acestuia, utilizând forme si instrumente specifice.

Pentru o mare perioada de timp, cheltuielile publice pentru actiuni economice au fost alocate întreprinderilor de stat sau cu capital majoritar de stat, care s-au creat în anumite ramuri strategice ce necesitau resurse financiare importante dar ofereau o rentabilitate mica.

Germania, Japonia, SUA, Italia au cheltuit sume importante în ajunul si în timpul celor doua razboaie mondiale pentru construirea de întreprinderi publice.

În Franta, acest proces a început în 1665 în vremea ministrului J.B.Colbert, a continuat dupa primul razboi mondial, iar în prezent industria de armament, aeronautice si cai ferate franceze sunt sub controlul statului.

În afara sectorului public statul finanteaza si întreprinderile particulare în caz de dificultati financiare, le acorda ajutoare pentru dezvoltare sau sustine financiar anumite sectoare.

Ajutoarele financiare ale statului catre întreprinderi se prezinta sub diverse forme; ele au fost folosite de toate tarile cu economie de piata, dar locul si importanta acordata unei forme sau alteia au variat în functie de tara, de perioada de timp si de conditiile economice, financiare si chiar sociale din perioadele respective.

Principalele ajutoare financiare directe sunt:

- subventiile;

- investitiile ;

- împrumuturile cu dobânda subventionata;

- ajutoarele financiare pentru difuzarea de informatii, studii de marketing, organizare de expozitii;

- avansurile rambursabile;

Ajutoarele financiare indirecte pot fi sub forma:

- avantaje fiscale;

- împrumuturile garantate de stat;

Aceste forme de ajutoare, aplicate si în România o lunga perioada de timp, nu au disparut asa cum initial se credea, ca urmare a integrarii în UE, dar vor fi autorizate la nivel comunitar, exceptând schemele de ajutor de stat în interiorul carora se vor face numai notificari.

Valoarea totala a ajutoarelor de stat autorizate în 2006 în România a fost de doua miliarde de euro (peste 2% din PIB), fiind necesara reducerea acestora în 2007, în contextul în care în Europa aceasta pondere nu depaseste 1% din PIB.

Principalele surse de finantare a cheltuielilor publice pentru obiective economice sunt:

- resursele întreprinderilor la care se adauga împrumuturi bancare;

- bugetul de stat;

- resurse externe;

1. Cheltuielile publice pentru agricultura

O pondere importanta a cheltuielilor cu actiunile economice, în tarile dezvoltate este alocata agriculturii care beneficiaza de sprijin financiar cu caracter nerambursabil.

Tarile membre ale Uniunii Europene beneficiaza de ajutoare financiare publice pentru agricultura din 2 surse : prima o reprezinta bugetele nationale, iar cea de-a doua bugetul comunitar.

Politica Agricola Comuna (PAC) este finantata din Fondul European pentru Orientare si Garantare Agricola (FEOGA) înfiintat în 1962, care este împartit în doua structuri. Prima este sectiunea Orientare, un fond structural care finanteaza masuri de dezvoltare rurala, scheme de eco-agricultura, investitii în modernizarea exploatatiilor agricole, activitati de prelucrare-comercializare a produselor, stimularea dezvoltarii ocupatiilor alternative pentru locuitorii zonelor rurale.

Cea de-a doua parte a FEOGA este sectiunea Garantare cea mai importanta pentru PAC deoarece finanteaza cheltuielile cu Organizatiile Comune de Piata (COM), baza functionarii politicii. COM-urile sunt masurile comune de reglementare pe piata unica europeana pentru fiecare produs agricol (reflectate prin ajutoare financiare, cantitati maxim garantate, preturi, etc).